Page 1 of 1

Mircea Ivanescu. Str. Vasile Aaron 3 Sibiu

PostPosted: 25.07.2011 14:23
by Retras la cerere
1.


Mircea-Ivanescu-anii-80.-Foto-Mircea-Stanescu-188x300.jpg
Mircea-Ivanescu-anii-80.-Foto-Mircea-Stanescu-188x300.jpg (15.1 KiB) Viewed 10249 times

De pe pagina Radu Vancu: Mircea Ivanescu implineste astazi 80 de ani (vide infra LINK)



M.I. Mircea Ivanescu. Strada Vasile Aaron 3 Sibiu

cine este: Mircea Ivanescu
http://uniuneascriitorilorsibiu.ro/index.php/mircea-ivnescu


Face parte din Uniunea Scriitorilor din Romania Filiala Sibiu

(nu va sfiiti sa cititi lista scriitorilor din Sibiu acreditati la aceasta filiala..pe mana dreapta ..puteti deschide ptr. amanunte la fiecare nume.):
http://uniuneascriitorilorsibiu.ro/index.php/despre-noi


Necuprinsi aici, printre altii: sibienii

+Daniel T.Suciu (*1961 +1981: postum: Copilul intre noi.1983)

Carmen Negulei

Emil Hurezeanu

Andrei Codrescu
http://en.wikipedia.org/wiki/Andrei_Codrescu
pagina proprie: http://www.codrescu.com/livesite/

Florin Predescu)
http://predescudf.blogspot.com/

Radu Vancu


pagina actuala a USR Sibiu, cu mesajul-de-adio Mircea Ivanescu:

http://uniuneascriitorilorsibiu.ro


__________________




intai un interview....e vorba si despre SIBIU...

http://www.observatorcultural.ro/Nu-stiam-niciodata-ce-se-va-produce-in-poezie*articleID_23406-articles_details.html




Pentru a intra īn „atmosfera l?untric?“ a poetului Mircea Iv?nescu, este necesar? o lectur? integral? a volumelor sale de versuri. De cī?iva ani, poetul tr?ie?te

la Sibiu īntr-o t?cere des?vīr?it?. Vreme de aproape dou? ceasuri, Mircea Iv?nescu a ales s? rup? aceast? t?cere.



Cīnd a?i īnceput s? scrie?i poezie? V? mai aduce?i aminte primul poem? ?i cum e s? debutezi la 37 de ani?
E trist. Nu, nu-mi aduc aminte. Īn primul rīnd, trebuie f?cute ni?te distingo-uri, adic? eu le-a? face. Nu cred c-am scris poezie. Mi se p?rea o calitate s? reu?e?ti s? scrii poezii. Eu m? l?udam c? pot turna īn versuri de bronz orice formul?ri, dar asta se chema, din punctul meu de vedere, versificare. Nu cred c-am scris. Am avut, s? zicem, avantajul de a locui īn copil?rie īn aceea?i cas? cu o persoan?, pe vremea aceea era adolescent, un tīn?r care avea ambi?ia asta de a deveni scriitor ?i se forma īn sensul ?sta. Era vorba de Emil Iv?nescu. Era elev la un liceu cu oarecare prestigiu pe vremea aceea, la Spiru Haret, care avea ?i o revist? lunar?. ?i ?tiu c? frate-miu scria la revista aia. Revist? despre care am auzit acuma, ulterior, c? avea un anumit prestigiu īn epoc?. Au scris acolo Dinu Pillat, care era coleg de clas? cu frate-miu, ?i scriitorul care a fost cunoscut mai tīrziu cu numele de Alexandru Vona. Anterior, ?tiu c? īnv??aser? acolo Noica, Paleologu b?trīnul. Avea o oarecare rezonan??. Dar s-a īntīmplat c? frate-miu ?i-a manifestat voca?ia asta timp de cī?iva ani, destul de intens, din punctul meu de vedere foarte reu?it. Adic? ce scria el mi se p?rea literatur? cu adev?rat important?. La vremea respectiv?, nu s-a publicat, era ?i r?zboi. Pe urm?, el a murit foarte tīn?r ?i īn īmprejur?ri mai speciale, ?i astea au determinat īn restul familiei o atitudine foarte pronun?at?, o aversiune fa?? de cariera de scriitor. Adic? echivalau producerea de literatur? cu un r?u nenecesar ?i īn orice caz foarte nociv, malign.

?i, din cauza asta, mult? vreme nu se punea problema ca eu sau altcineva din jurul meu s? scrie. Pe urm?, s-a produs r?zboiul, statul na?ional legionar, tot felul de chestii care īmi las? acum impresia c? am tr?it ?i foarte mult, nu ?tiu cīnd, mai degrab? inutil, c? lucrurile se īnv?lm??eau de o a?a natur?, īncīt nici m?car complica?ia actual?, s? zicem, nu e comparabil?. Adic? nu mai avea importan?? c? ai voca?ie, c? sim?i voca?ia de scriitor ?i c? trebuie neap?rat s? scrii. Pe urm?, eu am fost ejectat din facultate direct ?i m-am angajat la Agerpres. ?i acolo fire?te c? nu era timp de fleacuri, de literatur?, decīt c? eu am avut avantajul s? ?tiu ni?te limbi str?ine ?i-atunci am lucrat la o redac?ie care se ocupa de actualitatea asta transmis? prin filtre occidentale, prin francez?, englez?, german? ?i-n care-n mod fatal indivizii care se ocupau de asta ?tiau limbi str?ine īn mod obligatoriu. Mai tīrziu, l-am cunoscut pe Matei C?linescu, pe Nichita St?nescu. Scriau literatur?, eu eram foarte invidios c? Nichita scria cum respira, eu m? str?duiam s? produc ?i eu texte. Pīn? la urm?, Petre Stoica ne-a facilitat lui Matei ?i mie – Nichita avea deja c?r?i tip?rite – un debut la revista Steaua īn 1958, pe vremea aia a lui Baconsky. Am īnceput s? produc.


Faptul c? era?i redactor la Agerpres constituia un avantaj? Avea?i probleme cu cenzura?
Nu, dup? 1958 nu m? mai ocupam de literatur? ?i nici n-aveam īncrederea c? am s? reu?esc s? scriu. Prin anii ’64 sau ’65 l-am cunoscut pe Dimov. ?i ?la, de asemenea, producea cu mare spontaneitate ?i cu o tehnic? des?vīr?it? o poezie mai complicat?. Publica volume ?i mi-a sugerat s? duc un volum la Editura pentru Literatur?, unde era un geniu tutelar, care se numea Elis Bu?neag, ea īns??i poet? ?i redactoarea c?r?ilor de poezie. I-am dus o dactilogram? ?i, spre surprinderea general?, a publicat-o. F?r? nici un fel de remarc?, f?r? interven?ie, f?r? s?-mi cear? modific?ri. Chestia ciudat? era c? nu exista nici un text politic acolo, mobilizator, lucruri de genul acesta. Eram oarecum contemporan cu Dan De?liu, cu Mihu Dragomir. Dar nu mi-am pus niciodat? problema s? īncerc s? scriu versuri patriotice. Nici n-am scris. Pe urm?, am intrat īntr-un fel de febr?. Am constatat c? se poate, ?i scriam pe vremea aia, īn ’58 sau ’59, descoperisem c? eram īn stare. Ie?eam de la Agerpres, de exemplu, din tura de dup?-amiaz?, la 11 noaptea, īn drum spre cas?, pe līng? Pia?a Universit??ii, s? fac o halt? la Zori de zi ?i pe urm?, īn Pia?a Rosetti, la bufetul Pe?tera, care a devenit celebru sub numele de Singapore, unde am cunoscut mai mul?i scriitori.


Īn?eleg c? pe Emil Botta, care locuia foarte aproape de dumneavoastr?, l-a?i abordat direct pe strad?.

Nu l-am cunoscut, dar l-am abordat īntr-o noapte pe strad?, cīnd mergea a?a plictisit. M-am tras c?tre el ?i i-am atras aten?ia c? sīnt un mare admirator al lui ?i mai ales al prozei lui. Asta l-a cam deranjat. Volumul lui de proz?, Trīntorul, īl g?sisem īntīmpl?tor. L-am īntrebat dac?-i adev?rat, cum anun?ase īntr-un interviu īnainte de r?zboi, c-a scris un roman. Omul a fost surprins, politicos īn orice caz. Toate astea se petreceau pe la12 noaptea. Cred c? eram amīndoi sub influen??, cum se spune, ?i mi-a explicat c?-?i aduce aminte vag c? el a scris, c? o s? caute. I-am propus s? m? primeasc? peste dou? zile la el acas?. ?i el a zis: „M? rog, dac? vre?i“. Culmea e c? m-am dus īn ziua respectiv?, am cunoscut-o ?i pe b?trīna lui mam?, despre care am aflat din exegezele vremii c? apar?inea unei familii nobiliare corsicane ?i care m-a īndrumat spre camera lui. S-a petrecut o scen? ca-n Idiotul. Botta st?tea la o mas? de lemn, era o camer? mobilat? foarte sumar, ?i la cap?tul cel?lalt al mesei era o domni?oar? sfioas?, cu mīinile īn poal?. ?i probabil c? īntre?ineau o conversa?ie. Am dat buzna, i-am amintit lui Botta cine sīnt, ce vreau. Era evident c? nu mai ?tia despre ce e vorba. S-a ridicat īn picioare: „Domnule, dumneata vorbe?ti despre un scriitor care ast?zi este defunct“. Asta am re?inut. Zice: „Nu mai scriu de mult, nu m? mai intereseaz?. Dac? a existat vreun asemenea manuscris, habar n-am... aici, de exemplu, am un dulap unde sīnt ni?te haine vechi. Dac? vre?i, pute?i controla“. A deschis u?a dulapului. Ne-am luat la revedere īn mod politicos ?i ne-am desp?r?it. Cam asta a fost totul cu Botta.

Īn poemul poezia e altceva?, era un sfat ironic dat unui tīn?r poet: „nu trebuie s? poveste?ti īn poezie ?…? deci s? nu povestesc“. A?i primit acest sfat de la cineva anume?

Nu, cred c? nu. Obi?nuiam s? scriu, pe vremea aia, oprindu-m? la Zori de zi sau la Singapore sau la alte cīrciumi. La bufetul Nicore?ti, la bufetul Ialomi?a. M? opream, ceream 100 de grame de votc? ?i deschideam o carte īn care probabil c?, la un moment dat, era chestia asta: nu trebuie s? poveste?ti. Cred c? e din sfaturile lui Hamlet c?tre actori. N-am considerat nici un moment c? fac poezie. Mai tīrziu, l-am cunoscut pe poetul ?i prietenul I. Dr?g?noiu, cu care m? īntīlneam la diferite bufete ?i care ī?i citea cu oarecare fast propriile versuri. Toat? lumea se uita, pe vremea aia, cu mult? superioritate la mine. ?i spunea: „Ei, scrii ?i tu!“. Īi ceream titluri. ?i Dr?g?noiu īmi d?dea titluri fanteziste, a?a: P?durea de mesteceni. ?i l-am īntrebat: „cīte piese s? fie?“. Mi-a zis 28. „Rimate sau nerimate?“ „?i rimate, ?i nerimate.“ ?i-am produs, īntr-adev?r, poemul intitulat P?durea de mesteceni, cu 28 de capitole ?i subcapitole, unele rimate, altele nerimate. La un moment dat, Nichita mi-a dat titlul Lupta dintre īngeri ?i nori sau despre tr?snet. Am scris ce consideram eu. E un poem care n-are leg?tur? cu norii sau cu tr?snetul. La un moment dat, Matei C?linescu mi-a spus: „Scrie o poveste de iarn?“. Am scris o poveste de iarn?. Dup? ce mi-au demolat casa, am stat o vreme la Mogo?oaia. ?i aveam īnc? un serviciu la revista Lumea. Veneam seara. ?i īn sala de mese. De exemplu, era masa lui Preda, unde erau a?eza?i de obicei Dinescu, Mazilescu, la alt? mas? era Cezar Iv?nescu, cu Mary, doamna Maria Iv?nescu.
„Īn jurul nostru se r?sturna o lume“

?i totu?i de ce s? poveste?ti īn poezie? Senza?ia mea, citind volumele, e c? fiecare poezie e o poveste nespus? pīn? la cap?t.
Nu ?tiam niciodat? ce se va produce īn poezie. Plecam de la un text, de la replic?, de la o amintire, de la o comand? ?i scriam exact ce-mi venea īn cap. Vorba lui Hamlet: „Dac? cap oi fi avīnd“. ?i scriam. Cīnd terminam, deschideam iar cartea sau m? uitam īn jur ?i vedeam sau ascultam doi indivizi care se certau sau discutau la o mas?. Īn perioada aceea, scriam foarte mult la bufetul Miori?a, pe bulevardul Carol, Republicii pe-atunci, la col? cu Calea Mo?ilor ?i cu strada Māntuleasa. M? duceam acolo diminea?a, la prīnz ?i seara. Chelnerii m? cuno?teau. ?i-mi aduceau votca. ?in minte c? am asistat la conversa?ia unui tīn?r cu un grup de admiratori, care spunea: „Ce dracu fac, c? mi-am scrīntit glezna. Am s?-i spun c? mi-am scrīntit, c-am c?lcat pe pisic?.“ ?i-am transcris chestia aia ?i ?tiu c? a avut un oarecare succes. M-au ?i īntrebat: „Ce ?i-a venit?“. Or mie nu-mi venea nimic. Ca personajul lui Shakespeare, doamna neagr? din Sonete. Acolo se dovede?te c? Shakespeare n-avea nici un fel de idee īn cap. ?i c? era ?i-un tip complet lipsit de memorie. Umbla cu un carne?el ?i transcria tot ce se discuta īn jurul lui. Toate citatele celebre din Hamlet sīnt schimburile de injurii dintre str?jeri. A?a mi s-a īntīmplat ?i mie. ?i n-am avut niciodat? impresia c? scriu literatur?. Era chiar oarecum injuros. Adic? faci literatur? cīnd, cum se spunea pe vremea aia, eu am fost contemporan cu faptele astea, s? nu uita?i, cīnd īn jurul nostru se r?sturna o lume ?i se cl?dea din temelii o alta nou?. Din acest punct de vedere am avut nu numai norocul s? fiu, de exemplu, contemporan cu Cortina de Fier, cu suspendarea, s? zicem, aprovizion?rii Berlinului de Vest, cu īmp?r?irea Germaniei, dar am avut ?i privilegiul foarte important de a fi coleg īncepīnd din clasa a V-a la Spiru Haret cu omul de stat Ion Iliescu. Era un personaj care intervenise intempestiv, imediat dup? 23 august īn lumea, s? zicem, plictisit? ?i bughez? de la Spiru Haret.


V-a?i rev?zut ?i dup? 1989?
Eram deja īn alt? lume, nu mai aveam leg?turi. N-am avut niciodat? contact cu el. Cīnd a ap?rut Iliescu īn clas?, a īnceput s? scrie pe tabl? īn pauze: „Tr?iasc? UAER“ ?i ne-a explicat cum se pune problema cu lupta de clas? ?i c? trebuie s? lupt?m īmpotriva morbidit??ii burgheze, c? nu a?a se face o personalitate, cu c?r?i ?i fleacuri, ci prin energie. Fire?te c-am fost surprin?i. Adev?rul e c? Iliescu se ducea la īntīlnirile astea. Sandu Enibace mi-a dat odat? telefon la Sibiu ?i mi-a spus c? n-am fost la aniversarea a 50 de ani de la absolvire. Zice: „Uite, a fost Ionel“. Ionel fiind Ion Iliescu. „Cīnd s-a f?cut citirea catalogului, i-am explicat c? e?ti la Sibiu, c-ai r?mas singur“, murise nevast?-mea, „?i stai acolo“, el n-a zis ca un nenorocit. Īn tinere?e aveam un fel de deviz?. Cīnd m? īntrebau indivizii din jur ce fac, le spuneam: „Uite stau singur ca un nenorocit, to?i dau cu picioru-n mine“. Urmarea a fost c? la un moment dat am primit un telefon. O voce vag cunoscut? a zis: „Alo, Mircea?“ Zic: „Da“. „Aici e Iliescu.“ Am fost a?a de surprins c? l-am rugat s? repete. „Iliescu, colegul t?u. Am auzit c? e?ti singur. Ai serviciu?“ Zic: „Da, am“.


Ne aflam dup? 2000?

Prin 2002. Era pre?edinte. „Trimit eu pe cineva s? vad? dac? ai nevoie.“ ?i-au venit, īntr-adev?r, diminea?a urm?toare doi domni distin?i, unul mai scund, care vorbea precipitat, ?i unul mai īnalt ?i cu o geant? īn mīn?. Era prefectul jude?ului. Mi-a zis: „Domnul pre?edinte Iliescu mi-a telefonat s? vin, s? m? interesez dac? ave?i nevoie de ceva.“ „Nu am nevoie.“ „Pensie primi?i? Leaf??“ Eram deja pensionat. „Ave?i pe cineva care s? stea cu dumneavoastr??“ ?i s-a dus la doamna Dr?ghici (doamna care īl īngrije?te pe poet, n.red.) ?i i-a luat un „mini-interviu“: „Dumneavoastr? ave?i grij? de domnul Iv?nescu?“. „Da, am.“ „Are un doctor curant?“. S-a interesat unde-l poate g?si, s-a dus a doua zi la 7.30 la clinic? s-o caute pe doamna Munteanu, care e medicul meu. Fire?te c? la ora aia nu se afla acolo. S-au transportat acas? la ea, au sculat-o, au luat-o la bani m?run?i ?i s-a aflat c? īntr-adev?r a īngrijit-o ?i pe nevast?-mea, c? īmi aplic? tratamente corespunz?toare. Zice: „da are nevoie de ceva?“. „N-are nevoie de nimic.“ „Da de alimente ave?i nevoie?“. A scos un dosar ?i-a zis s? noteze ce cantitate de cartofi, orez, ulei are nevoie. Doctori?a i-a dat afar? īntr-o form? sau alta. A spus c? n-are nevoie de nimic.
„N-aveam inten?ia s? scriu“

Exist? o somnie a poemului, a vorbelor, ca ?i cīnd v-ar fi fric? s? nu tulbura?i lucrurile care dorm, o suprafa?? de proz? cu un luciu care plesne?te īn r?stimpuri, dezv?luind discret „triste?uri“ ?i de fragilit??i. De ce a ales Mircea Iv?nescu „poemul camuflat“?
N-aveam inten?ia s? scriu. Probabil c-am avut-o ini?ial, s? ajung ?i eu scriitor. Cuno?team ?i cīteva din manuscrisele lui frate-miu. Au ?i ap?rut īntr-o edi?ie, Artistul ?i moartea, īn 2006. Cu ocazia asta i-am cunoscut pe fra?ii Dun?. Teodor ?i Raluca Dun?. Dar eram a?a de convins c? n-am s? ajung niciodat? īn situa?ia respectiv?, c? nu mi-am mai pus problema. Plecam de la titluri, n-aveam inten?ia s? comunic ceva sau s? fac texte me?te?ugite, s-aduc vorba, s? ascund, s? amīn. Citeam ?i foarte mult? literatur?.


Poemele dumneavoastr? par a se insera īn spa?iul intim al cititorului, ca ?i cum ar fi fapte de via??. Fac ele parte dintr-un comentariu perpetuu, a?a cum aminte?te ?i un titlu al dumneavoastr?: comentarius perpetuus?
Nu, comentariul perpetuu e un īmprumut din Jurnalul seduc?torului. La un moment dat, cīnd locuiam la Mogo?oaia, am f?cut o vizit? cu Dr?g?noiu, Sorin M?rculescu ?i cu al?i tineri poe?i ?i scriitori undeva la Snagov. ?i-am scris īn inten?ia mea un roman, care se cheam? poem. Transcriam īn fiecare zi cīteva episoade din īmprejurarea respectiv?, a?a cum a? povesti acum. Dar f?r? inten?ia de a face literatur? sau de a calcula vreun efect. A ie?it un poem. Matei a citit ?i-a zis: „Dom’le, e cam lung“. „Da, da ce vrei s?-i fac eu?“ „P?i uite, īmparte-l īn buc??ele.“ De fapt, scriam cīte dou?-trei pe zi. Am f?cut volumul mai mult sau mai pu?in īn ordinea respectiv? ?i l-am dat la Editura Cartea Romāneasc?, unde era redactor de carte b?trīnul Paleologu, Alecu, cu care ne cuno?team a?a, vag social de la Uniune. Am avut o scurt? conversa?ie. N-aveam inten?ia s? scriu. I-am prezentat dosarul. A trecut un num?r de s?pt?mīni. Nu l-am mai īntrebat, ?i brusc a ap?rut cartea.


Dar de o asemenea manier? īncīt mi-am dat seama c? omul nici nu deschisese dosarul. Erau ni?te pagini intervertite ?i-au ap?rut īn ordinea nefireasc?. Cutare grup de poezii trebuia s? precead?. Ceea ce dovedea c? omul nu citise. Ca ?i mine, de altfel, c? nici eu nu mai aveam r?bdare s? citesc. ?i pe urm?, cine dracu are r?bdare s? citeasc? a?a-zise versuri de Mircea Iv?nescu? Īmi aduc aminte c?-ntr-o noapte cīnd ie?eam de la Singapore cu poetul Tudor George, mi-a spus: „te v?d c? tot scrii, e?ti un tip a?a, care te furi?ezi pe līng? ziduri – zice – nu faci ?i tu poezii?“. C?-?i declama versuri, foarte rimate ?i ritmate. A scris ?i pentru mine un poem, intitulat: Lui M. Iv?nescu, mī? de birt. „Te ?i v?d c? tot scrii pe la diferite mese. D?-mi ?i mie un teanc de chestii de-astea de-ale tale s? le fac eu poezii, s? le fac rime.“ Īl admiram ?i-l admir ?i-acum pe Tudor George pentru u?urin?a cu care f?cea sonete. Cum īl admiram necondi?ionat pe Dimov. Īn ultima perioad? ?tiu c? se l?sase de scris ?i-mi spunea c? i-au r?mas diferite suluri, c? el scria pe hīrtie asem?n?toare sulurilor de hīrtie igienic?. ?i cīnd avea de publicat ceva, le t?ia cu foarfeca, le d?dea titluri ?i le introducea īn volum.
„Mi-am dat seama c? pot s? scriu la comand?“

Citindu-v?, am v?zut c? dedica?i multe poeme prietenilor pe care-i transforma?i īn personaje, ca ?i cum fiecare poem ar fi scris pentru o persoan? anume. Poezia pe care o scrie?i e un spa?iu al intimit??ii absolute?
Cīnd am īnceput s? scriu fluent ?i cīnd s-a pus posibilitatea public?rii eram coleg la revista Lumea care se constituise la un moment dat prin ’64 sau ’65 din oameni cule?i de la Agerpres, cu doi tineri str?luci?i, Radu Pascal ?i Mihai Matei. Mergeam seara sau īntre ture, ie?eam din Casa Scīnteii, traversam podul B?neasa ?i mergeam la restaurantul La Pod, unde consumam din votci ?i compuneam texte. ?ia ?tiau c? scriu dup? titluri. Domni?oara Rodica Georgescu, colega mea, mi-a spus īntr-o diminea??: „V?d c? scrii tot felul de poezii, mie de ce nu-mi scrii?“ ?i i-am scris ni?te poezii. Atunci mi-am dat seama c? pot s? scriu la comand?. ?i dup? aia Radu Pascal, dac? avea chef, īmi d?dea titluri. Mihai Matei īmi spunea: „Uite c? am o īntīlnire cu o domni?oar?, scrie-mi repede dou? sonete“. ?i puteam s? le scriu. Puteam s? scriu un sonet īn ?apte minute sau sub ?apte minute. Scriam ?i īn fran?uze?te ?i īn engleze?te pe vremea aia. Dar astea apar?in unei alte vie?i.


Dincolo de curgerea asta prozastic? ce oricum nu are nimic de a face cu prozaismul, poemele mi se par ni?te buc??i muzicale, exist? o fulgura?ie care la fel ca īntr-o sonat? a lui Vinteuil, īncearc? s? surprind? ceva dintr-o trecere care ī?i scap? tot timpul. B?nuiesc c? pentru dumneavoastr? exist? o leg?tur? foarte puternic? īntre poezie ?i muzic?.
Exist?. Īn copil?ria mea, prin for?a lucrurilor, am tr?it īntr-o cas? īn care se f?cea muzic?, fratele meu cīnta foarte mult timp la pian. Am luat ?i eu cī?iva ani lec?ii cu aceea?i profesori ?i am cīntat dup? aceea. Eram obi?nuit s? ascult muzic?, discuri. Pe atunci, frate-miu era adeptul lui Ceaikovski. Ascultam foarte intens Simfonia a ?asea. Pe urm? l-am descoperit pe Wagner, care nu se cīnta deloc pe vremea aia. Mi-aduc aminte c? īntr-o sear? tīrziu, am ascultat o transmisie īn direct a unui post italienesc de la Scala cu Tetralogia dirijat? de Furtwängler. Wagner nu se cīnta. Era pe vremea cīnd se f?cea īnv???mīnt politic – cursul scurt de istorie PCB al Uniunii Sovietice. Era o alt? punere a problemei decīt Wagner, v? da?i seama. Pe urm?, l-am citit pe Wagner īnsu?i, care punea problema semitismului īn muzic?. Multe lucruri a? putea s? spun de pe vremea aia. De aceea sīnt oarecum blazat acum ?i oarecum īnclinat spre complexe de superioritate cīnd i-aud pe liderii politici sau pe reprezentan?ii lor cum se exprim? la talk-showuri la televiziune ?i ?tiu ce era odat?. Vorba Ofeliei: „S? nu m? doar? cīnd ?tiu ce e ?i-a fost odinioar?“; Hamlet strig?: „Du-te la m?n?stire“ ?i iese.


Īn poemele dumneavoastr? se īntīlnesc cīteva personaje: mopete, v.īnnopteanu, bruna rowena, prietenul tat?lui lui Vasilescu, nefa, El Midoff. Īn poezie, este important personajul?
Toate astea apar?ineau unui moment cīnd l-am cunoscut pe marele V. Nemoianu. Īn mod oarecum surprinz?tor, el era un tip rigid ?i de o forma?ie foarte precis?. Eu nici nu mai citeam. De fapt, constat acum c? n-am citit nici a zecea parte din titlurile cu care sīnt creditat. Nu am citit nici 20 de c?r?i īn via?a mea, serios, ?i el era un individ de o mare erudi?ie, care citea īn am?nunt, lua noti?e.


Dar, cum a?a? Cred c? a?i tradus cel pu?in atītea titluri.
Da, dar asta nu īnseamn? c? am citit. De exemplu, sus?in c? n-am citit niciodat? īn īntregime Ulise. L-am tradus pe capitole. Īmi comanda Andrei Brezianu. Ne īntīlneam, tot a?a, pe la cīrciumi, de?i el nu prea bea, ?i spunea: „Vezi c? H?ulic? e dispus s? publice un capitol din Joyce“. Alegeam capitolul ?i-l traduceam. Dar asta nu īnsemna c? citisem cartea de la un cap?t la altul. Nemoianu, īmi vorbea foarte mult de prietenii lui – doctor Bacalu – care s-a ?i produs la un moment dat īn public. Comenta curse de motociclete. ?i, mi l-a prezentat pe Toma Pavel, care era un tip entuziast. Īi f?cea curte domni?oarei ?ora, fiica lui Mihail ?ora. ?i umblau īmpreun?. Pavel Toma era el īnsu?i tīn?r scriitor. Mai to?i erau mai tineri decīt mine. El spunea c? are un grup de nuvele īn care personajele principale sīnt Ulea ?i tata lui Vasilescu. Pe urm?, am fost angajat la Editura Univers, unde ?ef de redac?ie era Sorin M?rculescu, un tip īnalt ?i mai distins. Era bunul ?i īnaltul prieten al lui mopete, care nu are o p?rere chiar a?a de bun? despre mopete. Bruna rowena era o domni?oar? care se chema Roxana, foarte pre?ioas? ?i care se uita de sus la mine. De exemplu īmi spunea: „domne scrie despre doctor Bacalu, prietenul meu sau scrie despre ni?te animale hieratice“. Am compus broscoporcul, pisicīinele. Toate astea nici nu sīnt originale. Sīnt adapt?ri ale uneia dintre pu?inele c?r?i pe care le citeam eu, poezii de Christian Morgenstern, care manevreaz? hibrizi de felul ?sta, ?i naratorul sau protagonistul lor e īnso?it de doctor Corp, care comenteaz? īn diferite feluri.
Cīnd m-am dus s? public ciclul, Nemoianu emigrase deja. Matei mi-a explicat: „N-o s? ?i le lase direc?ia presei, hai s? schimb?m numele“. ?i a propus v.i. nopteanu. ?i cīnd a ajuns la domni?oara Bu?neag, aia s-a luat cu mīinele de cap: „Cum V.I.? V.I. īnseamn? la noi altceva“. Adic? Lenin. ?i de aia i-am spus v. īnnopteanu. Iar doctor Bacalu a devenit doctor cabalu.


Exist? ?i poeme cinematografice, poeme pe care le po?i pur ?i simplu vizualiza. Care sīnt filmele care au contat pentru dumneavoastr??
Īntr-o vreme m? duceam des la cinema. Īn copil?rie, eram adeptul comediilor americane. Recent, am ascultat, pentru c? nu mai v?d, un fel de documentar despre un regizor care era la mod? īn copil?ria ?i īn tinere?ea mea, Ernst Lubitsch. Frate-miu era un fel de cinefil ?i avea o list? cu filme de mare succes īn perioada interbelic?. Īntr-o vreme cīnd mai citeam, īmi mai aduceam aminte de A Opta Nevast? a lui Barb? Albastr?, de actorii care erau glorii pe vremea aia, Cary Grant, Gary Cooper, Claudette Colbert. Individul care a tradus documentarul respectiv habar n-avea. Spunea c? „Lupic“ a produs o versiune cinematografic? a piesei Eventaiul doamnei Windermere ?i alte chestii din astea.


De ce a?i ales Sibiul? E paradoxal s? fi plecat din Bucure?ti fiind n?scut aici. Exist? o motiva?ie?
Exist?. Cīnd am devenit mo?tenitor, nu am putut r?mīne īn casa natal? din motive mai speciale. Am vīndut-o ?i am cump?rat alta, mult inferioar? īn raport cu locuin?a respectiv?, care avea curte. Nevast?-mea era deja pensionat? de boal?. A lucrat la Agerpres, ca mine, ?i se consuma foarte tare. Nu era deloc adaptabil? la ritmul ?sta de actualitate social? care se practica la Agerpres ?i st?tea acas?. Aveam curte, se īngrijea de gr?din?. ?i-a permis o nostalgie mai veche de-a ei de a ?ine pisici. Aveam la un moment dat vreo opt sau dou?sprezece pisici care se īnvīrteau prin curte. Nevast?-mea se īngrijea de flori, eu m? duceam la restaurantul Nicore?ti, la bufetul Pe?tera, īn sfīr?it, ea nu accepta comportamentul meu boem. Pīn? la urm? mi-au demolat casa pe care o cump?rasem līng? Foi?orul de Foc. A trebuit s? iau camere la Mogo?oaia. Ea a stat acolo un timp. Eu mi-am g?sit o cas? cu curte, unde ?ineam ultimele ?ase sau ?apte pisici. Vecinii au īnceput s? le vīneze. La un moment dat, ne-am dat seama c? nu mai putem rezista. Mi-am luat ?i eu o camer? la Mogo?oaia ?i am adus ultimele patru pisici acolo. ?in minte c? le aduceam pe rīnd. Acolo aveau un domiciliu permanent so?ii Lucian Raicu ?i Sonia Larian, so?ia lui Raicu. Īn seara cīnd am adus al patrulea pisoi supravie?uitor, nevast?-mea umbla cu el īn bra?e ?i doamna Larian a īntrebat-o: „Ce ai acolo?“. Ea a spus: „Pisica, tocmai a adus-o.“ „Z?u, ave?i pisici?“. ?i a intrat la noi. Aveam dou? camere, una mai mare, ?i erau patru pisici īmpr??tiate pe-acolo.


Cīnd v-a?i mutat la Sibiu a?i adus ?i pisicile?
Da. M-am mutat la Sibiu pentru c? trebuia s? g?sesc o cas? care avea curte ?i care s?-mi permit? s? ?in pisicile. Am dus tratative cu Mircea Tomu?, pe care-l cuno?team de la revista Steaua. Devenise redactor-?ef la Transilvania. I-a propus lui Matei C?linescu īntr-o zi, pentru c? erau prieteni foarte buni, s? se mute: „Vino la Sibiu c? eu fac o revist? care se va dovedi cea mai important? revist? de cultur? din Romānia ?i ī?i dau ?ie func?ia de redactor-?ef adjunct, ī?i dau cas?, vil?, parc“. Matei mi-a spus: „Uite, ce zici? Vii ?i tu?“. ?i am zis: „Da, sigur.“ Nevast?-mea nu prea voia. I-am explicat avantajele. Ulterior, īn vara īn care s-a perfectat toat? chestia, īncepuse s? apar? Transilvania, Matei a prins bursa Fullbright īn S.U.A ?i s-a dus ?i a r?mas acolo. Īn ’73 s-a certat cu autorit??ile. S-a dovedit c? īl vorbea de bine pe Soljeni?īn la cursuri. ?ia l-au chemat s? dea socoteal?. El a refuzat s? se īntoarc? ?i a devenit transfug.


Nu v-a cerut s? merge?i dup? el? Nu v-a chemat īn Statele Unite?
Oricum nu puteam s? plec. Īn primul rīnd nu puteam pleca laolalt? cu nevast?-mea, de?i v?d c? el a plecat. Dar nu s-a pus problema pentru c? noi mai aveam īnc? ?ase sau ?apte pisici. Cīnd am ajuns aici, īn cele din urm? prin st?ruin?e repetate, am fost la tovar??ul prim-secretar B?rbulescu. Tomu? se str?duia s?-mi ob?in? o cas? cu curte. ?ia au zis „Da, de ce vrea curte? Īi d?m un apartament la bloc.“ Trebuia s? le explic, cum era ?i realitatea, c? nevast?-mea e bolnav? ?i are nevoie de curte. ?ia īmi promiteau invariabil. Pīn? la urm? a r?bufnit la revista Transilvania un tīn?r mai dezghe?at care era activist īn UTC ?i care s-a dovedit a fi fost rud? cu primul secretar de pe vremea aia, Vasile B?rbule?. ?sta se chema Vasile Barbu ?i era un tip mai degajat. Am stat de vorb? cu el īntr-o dup?-mas? ?i i-am spus: „Domnule, sīnt absolut disperat. Uite, la Mogo?oaia se complic? situa?ia.“ La Mogo?oaia a venit la un moment dat īn vizit? Constan?a Cr?ciun, persoana care dirija Comitetul pentru Cultur? ?i Educa?ie Socialist?, actualul Minister al Culturii. A venit īn Casa de crea?ie a Uniunii Scriitorilor de la Mogo?oaia s? vad? cum se pune problema ?i a v?zut-o īn sala de mese pe doamna Rodica Lipatti cu cīinele ei. A surprins-o pe nevast?-mea stīnd īn pat ?i citind. Pe p?tura ei erau dou? pisici. O alta st?tea pe mas? la soare. Alta pe marginea balconului. N-a comentat. A fost o femeie civilizat?. Dar a dispus s? apar? ni?te pl?cu?e cu inscrip?ia: „Este interzis accesul animalelor mici pe coridoare ?i īn sala de mese a Casei de Crea?ie“. I-am explicat lui Vasile Barbu cum se pune problema ?i c? sīnt pe cale s? m? spīnzur ?i s?-mi spīnzur īn prealabil, pisicile dup? modelul celebru īn epoc?, al lui Joseph Goebbels, care ?i-a otr?vit cei ?ase copii, a īmpu?cat-o pe nevast?-sa ?i s-a īmpu?cat ?i el. ?i ?la s-a dus la un individ care se numea Inceu ?i care ocupa aceast? cas? fiind secretarul Comitetului Municipal de Partid. El oricum avea nevoie de spa?iu īn plus ?i i-au dat o vil? undeva cu scar? interioar? ?i a r?mas liber? aceast? cas?. ?la i-a zis: „D?-i-o lui Iv?nescu“. ?i m-a descris īn culori īmbietoare. Am avut o īntrevedere cu tovar??ul Inceu. A spus da: „Uite eu ī?i las casa, dar aranjeaz? dumneata cu ??tia de la Partid c?, zice, nu putem avea numai insuccese, mai avem ?i e?ecuri īn via??“ ?i am ob?inut casa. Barbu s-a dus ?i la Partid ?i acolo ?ia au zis: „Cum, cine-i Iv?nescu?“ El a r?spuns „P?i, uite, mi-o dai mie ?i eu i-o dau lui Iv?nescu.“


Īn poemele dumneavoastr?, dincolo de amprenta lor inconfundabil?, se pot auzi ecoul unor poe?i ca Robert Frost, Robert Lowell, Frank O’ Hara. Cred c? sīnte?i primul poet romān din acea epoc? care i-a descoperit pe ace?ti poe?i ?i m? īntreb cum f?cea?i rost de c?r?ile lor īn timpul ?la. V? trimiteau volume prieteni din str?in?tate?
Nu. Cred c? o vreme a mai func?ionat Biblioteca American? la care eram īnscris ?i unde m-am dus ?i n-am fost abordat niciodat? de personalul de servire. Luam foarte multe c?r?i de acolo. Pe urm?, Matei avea c?r?i engleze?ti. Circulau. Nemoianu, de exemplu, avea foarte multe c?r?i.


Asta se īntīmpla īn anii ’60?
Da. Se putea ob?ine relativ u?or orice carte. La Agerpres era obligatoriu s? fii foarte la curent cu presa occidental?, cel pu?in la redac?ia de ?tiri externe la care lucram eu. Primeam ziare ?i reviste. Primeam ?i La Nouvelle Revue Franēaise ?i o revist? de literatur? despre care am auzit c? era acuzat? de tro?skism, Encounter. Circulau ?i c?r?i de poezie. Domni?oara Georgescu, care era fiic? de ambasador la Berna, era la curent cu Franēoise Sagan.


Presupun c? a?a a?i ajuns s? traduce?i. Totu?i, de numele dumneavoastr? se leag? mari scriitori tradu?i, Joyce, Kafka, Musil, Faulkner, ca s? nu mai vorbim de poe?i, de T. S. Eliot.
Nu ?tiu, mi s-a p?rut un lucru natural s? traduc. Andrei Brezianu mi-a spus, ?in minte foarte precis, īntr-o zi din ’72 „Domle, H?ulic?, face o chestie cu centenarul lui Dostoievski. – zice – ce-ar fi s? facem o actualizare, s? scriem «Dostoievski ?i Faulkner»“. La un moment dat am fost prezentat ca poet ?i eseist, pe vremea aia scriam ?i eseuri. Am scris o chestie īn care am spus c? un fel de corespondent al lui Dostoievski ar fi Faulkner. ?i am discutat cu Brezianu. I-am spus: „Ce-ar fi s? traducem The Sound and the Fury“? A zis: „Hai s? īncerc?m“. Noi īi spuneam Zbieretul ?i ochiul ro?u. Am tradus primul capitol ?i a ap?rut chiar īn num?rul acela. Pe urm? au ap?rut īn numerele urm?toare p?r?ile subsecvente ale c?r?ii. Peste un an am tradus Absalom, Absalom!, tot a?a īn serial. Nemoianu mi-a aranjat transferul de la revista Lumea la Editura pentru Literatur?, care a devenit apoi Editura Univers.


Totu?i, dumneavoastr?, care a?i tradus atī?ia mari autori, cum se face c? sīnte?i atīt de pu?in tradus īn alte limbi?
P?i, dup? valoare. Dac?-ar fi s? judec?m pe fiecare dup? pre?ul lui, cine-ar sc?pa neb?tut cu biciul? De unde e aceast? replic?? Din discu?ia dintre Hamlet ?i actori.


Cum erau privite volumele dumneavoastr? la momentul apari?iei? Era?i mul?umit de tirajul pe care īl aveau?
Habar n-aveam. Tirajele nu se comunicau. Al treilea volum, a?a-numitul versuri, avea tiraj de 300 de exemplare. Dar nu se punea problema ?i nici nu m? interesa. Eram mul?umit c? nu mi s-au cerut niciodat? modific?ri de text, nu mi-au scos nimic la Direc?ia Presei. Sigur, am fost ajutat foarte mult de Matei care avea īncredere īn literatura mea. A ?i scris despre ea pe m?sur? ce ap?rea ?i mi-a explicat c? s-a dus la Manolescu, care locuia la Cāmpina. S-a dus special cu dactilograma primului volum ?i l-a rugat s? fac? referat pentru editur?. Manolescu a scris un text entuziast. Ei erau prieteni pe vremea aia.


Cīte pisici mai ave?i?
Acum nu mai am. Cīnd m-am mutat aici, mai aveam patru. Ultima a murit exact īn ziua īn care s-a īncheiat dictatura bol?evic? īn Romānia, īn ziua īn care a fost executat Ceau?escu, la o vīrst? foarte īnaintat?, cred c? avea 20 de ani.


Īn ce rela?ie era?i cu scriitorii optzeci?ti care s-au reg?sit īn poemele dumneavoastr??
Acum, īn ultimii ani, de cīnd nici nu mai v?d ?i sīnt legat de patul de suferin??, cum nu obosesc s? v? atrag aten?ia, nu mai v?d pe nimeni. M? frecventa Radu Vancu la un moment dat. L-am cunoscut pe Marius Ianu?, cīnd habar n-aveam cine e. Mi-au publicat o pagin? cu un scriitor b?trīn ?i pe contrapagin? ap?rea un scriitor tīn?r, Alexandru Mu?ina, pe care l-am ?i cunoscut, dar pe care nu l-am mai v?zut. Am fost prieten cu Iustin Pan?a.


Cu care a?i scris ?i un volum.
Da, eram foarte īncīntat. Scriam cīte un capitol ?i el scria capitolul corespondent. A ?i ap?rut Limitele puterii sau mituirea martorilor, un roman rusesc. ?tiu c? ne īntīlneam diminea?a la cīrcium? ?i schimbam manuscrise. Pl?nuiam deja volumul ?apte sau opt, adic? aveam īn minte desf??urarea. El era mai rezervat.


Ce mai face mopete? E adev?rat c? personajul mopete con?ine anagrama cuvintelor „poem“ ?i „poet“ sau e doar o legend??
E o legend?, nu ?tiu o interpretare, mopete mi-a venit pur ?i simplu. Mi-a fost dat. Primul poem e o chestie care n-a fost re?inut? – „mopete ?i cu un grup de motociclete“, pentru eufonie ?i adev?ratul prim poem din ciclu a fost „mopete st? la mas? īn local ?i scrie un poem despre poem mopete stīnd la mas? ?i scriind un poem…etc.“ ?i, pe urm? de aicea plecīnd, Nemoianu īmi comanda despre prietenul tat?lui lui Vasilescu.


Īl mai pune?i pe Mopete s? scrie?
Nu, n-am mai scris din 1997, de cīnd s-a īmboln?vit nevast?-mea. N-am mai scris ?i nici n-am mai citit.


Cam ce prieteni din str?in?tate v? caut??
Nu m? caut? nici un prieten, nici din str?in?tate, nici din ?ar? ?i, īn general sau īn particular, nu am nici un prieten. Stau singur ca un nenorocit. Toat? lumea d? cu picioarele īn mine.


Ave?i un prieten, se cheam? Hamlet, din cīte am observat.

Da, eu am fost īnv??at de frate-miu, īn vara lui ’40, cīnd vorba aceluia „se r?sturna o lume veche ?i se construia vijelios“ Statul Na?ional Legionar – generalul Antonescu ?i Horia Sima. Frate-miu citea cu voce tare Hamlet īn versiunea lui Drago? Protopopescu, despre care nu ostenesc s? spun c? este superioar? lui Shakespeare.



Interviu realizat de Doina IOANID, Cezar GHEORGHE, un cristian



nu trebuie s? poveste?ti īn poezie – am citit

un sfat c?tre un tīn?r poet – deci s? nu povestesc

cum, foarte devreme, ea se scula de diminea?a, ?i a?ezīndu-se īn pat

a?tepta s? i se lini?teasc? respira?ia, cu fa?a īn mīini –

s? nu spun nimic despre chipul ei atīta de obosit

īncīt i se īnconvoiau umerii, īn fa?a oglinzii, cīnd

se piept?na īncet. s? nu-mi m?rturisesc spaimele

līng? fa?a ei īnstr?inat?, īntoars? de la mine.

s? nu umblu cu versuri, ca ?i cu oglinda īn mīini

īn care se r?sfrīng acele dimine?i cu lumina cenu?ie

dinainte de zori. poezia nu trebuie s? fie reprezentare,

serie de imagini – a?a scrie, poezia

trebuie s? fie vorbire interioar?, adic?

tot eu s? vorbesc despre fa?a ei īnecīndu-se, c?utīndu-?i

respira?ia? īns? atunci ar fi numai felul īn care eu vorbesc

despre fa?a ei, despre mi?c?rile īncetinite prin straturi

de remu?c?ri tulburi, de gīnduri doar ale mele,

ale imaginii ei – ar fi numai un chip, o imagine –

?i ea – adev?rata ei fiin?? atunci?


_______________________



Raluca Alexandrescu: Am produs adesea reactii mai degraba tulburate: Interviu cu Mircea Ivanescu

http://www.observatorcultural.ro/Am-produs-adesea-reactii-mai-degraba-tulburate.-Interviu-cu-Mircea-IVANESCU*articleID_3352-articles_details.html

________________________________



Doua texte despre Mircea Ivanescu

http://www.contributors.ro/reactie-rapida/doua-texte-despre-mircea-ivanescu/


_______________________________


Radu Vancu: Mircea Ivanescu implineste astazi 80 de ani. Un exercitiu de admiratie semnat de Radu Vancu

http://revistacultura.ro/blog/2011/03/mircea-ivanescu-implineste-astazi-80-de-ani-un-exercitiu-de-admiratie-semnat-de-radu-vancu/

____________________________



Radu Vancu : Biographia Litteraria. Amintiri. Mircea Ivanescu (mai multe texte in pagina Vancu, urmariti autorii comments prin LINKs, toti isi amintesc ceva concret)

http://raduvancu.unspe.com/2011/07/amintiri.html


________________________________


Singuratatea lui Mircea Ivanescu
de Florin Predescu (14-1-2008)

http://www.acum.tv/articol/7448/


Image
Mircea Ivanescu si Mihai Sora.Sibiu,1985

Imi vine greu sa accept ca poetului si prietenului Mircea Ivanescu ii e sortit sa nu mai vada, sa se refugieze in casa umbrita de cativa meri fructiferi intr-un Sibiu incercuit de ziduri si de mii de ochi.
Un mare iubitor al cartii se inchide in sine si traieste trauma de a nu mai putea citi.
Il cunosc de peste trei decenii si parca il vad pe strada, in vreun restaurant laturalnic sau in sediul revistei Transilvania unde a lucrat ca redactor inainte de pensionare – mereu cufundat in lectura.
Stia din timp ca ii va sortit sa nu mai vada, insa tentatia cartii era mai presus decat orice.
Biblioteca infloreste ca un sanctuar si mi-l amintesc inconjurat de carti in casa putin incapatoare. Il asemuiesc mereu cu savantul sinolog din romanul Orbirea, de Elias Canetti.
Poezia lui Mircea Ivanescu dezvolta un ton epicizant la modul conjunctiv, iar textul te ghideaza intr-un labirint de re-compunere a unei realitati si a unui timp paralel cu existenta noastra. Versurile sunt coridoare si drumuri ce duc inspre un interior anume, metafizic:

“poezia nu trebuie s? fie reprezentare,
serie de imagini -- a?a scrie, poezia
trebuie s? fie vorbire interioar?,adic?
tot eu s? vorbesc despre fa?a ei īnecāndu-se, c?utāndu-?i
respira?ia? īns? atunci ar fi numai felul īn care eu vorbesc
despre fa?a ei,despre mi?c?rile īncetinite prin straturi
de remu?c?ri tulburi,de gānduri doar ale mele,
ale imaginii ei -ar fi numai un chip,o imagine - -
?i ea -- adev?rata ei fiin???”
poezia e altceva?

Obsesia viitorului nevazator declanseaza titluri de poezie prefigurand nivelul paradigmatic al miscarii orbului in lume si incaperi intunecate:

de-a baba oarba
īntunericul, Doamne, īntunericul pe ochii larg
deschi?i, care ar trebui s? vad?, ?i care
ar trebui s? r?sfrāng? ceea ce este īn jur, adev?rat,
fals. – ?i cu māinile īntinse. bezn?.
adic? nimic. mergānd cu māinile īntinse
īntr-un gol, unde nu exist? mi?care. – doar c?
s?-?i la?i bezna aceasta pe fa?? – nimicul
a?teptānd, ve?ted, īn jur – ?i mergi.
f?r? s? mergi, f?r? s? mergi – un timp care nu mai e timp.
?i la urm?, cineva aprinde lumina. a fost numai o glum?.
īn jurul t?u sunt obiectele la fel de adev?rate,
?i ochii v?d acum – ?i māinile, le-ai putea
īntinde, s? atingi unul sau altul din lucrurile
din jurul t?u.

Poemul ivanescian este o invitatie subtila si usor autoironizanta salvand lirismul de lamentatie ieftina si de rostire simplista. Constructia lirica propune un mers continuu, delicat, mereu la persoana a II-a singular si dedublat de persoana eu-lui ca martor si initiator discret. Poetul te converteste intr-un univers in care mersul trebuie sa fie identic cu cel al unei feline. Ivanescu asemenea lui Hemingway este un mare iubitor al pisicilor.
Constructia textuala, o curgere domoala – iar prezenta elementelor conjunctionale contribuie la coerenta poetica si tonala.
Noaptea si iarna sunt componentele nivelului temporal pe care personajele v innopteanu sau mopete le contempleaza de dincolo de geamurile impanzite de stelute de gheata, unde pisicile se solidarizeaza cu fiinta umana ca intr-un sir de benzi hieroglifice egiptene:

v innopteanuse plimba de mana cu un animal ciudat-
e un pisi caine, care pe campul heraldic
se exprima prin laba ridicata spre cerul baltic
si prin gestul cozii inaltate intr-un intortocheat
tirbuson. lui v innopteanu ii place
sa umble cu pisicainele lui-pe nume benone-
si uneori sa-l si fluiere-caci pisicainele este afone
si trebuie de mic deprins cu modulatiile. ii face
placere si pisicainelui sa-si simta laba lui baltica
stransa in mana puternica a lui v innopteanu
si sa mearga cu el in cate o plimbare heraldica.
(de fapt,pe blazoanele cu litere gotice,runde,
si campuri de azur si cu flori pe care v innopteanu le ia nu
le ia in serios-pisicainele nici n-are unde se-ascunde)
animale heraldice

Daca Sibiul in poezia cerchistilor ramane un burg de ev mediu, in creatia lui Mircea Ivanescu orasul se construieste intr-un baroc cu inflexiuni anglofone, americanizant.
Poetul insusi este un exilat in Sibiu, parasind capitala ca loc al tineretii sale. Landele cu vant si senzatia cautatorului Lumii Noi, a unui imigrant sosit intr-o tara straina converg cu dorul de Bucurestiul de altadata, de un frate decedat tragic; si in ultimii ani, cu pierderea sotiei ca zeita permenenta in viata si in poezie. Poetul se depersonalizeaza si reda o tristete contemplata si estompata cu greu.
Nu vrea sa vorbeasca despre evenimentele si trecutul sau, dar prin cateva elemente, vorbe banale reiterate in limbaj poetic, tradeaza singuratatea si orbului-mag blagian repus pe o scena citadina si grava .
Mi-ar fi placut sa fim acum, alaturi in New York sau in Boston sa ne cinstim ca pe vremuri in restaurantul Bufnita din Sibiu, local favorit al poetului. Sunt intristat ca nu a reusit sa viziteze America lui Faulkner sau al lui Scott Fitzgerald pe care i-a transpus in limba romana.
Nu de mult l-am telefonat si mi-a marturisit ca nu mai vede. Nu parea nicidecum speriat, nici indurerat. Parea mai degraba nemultumit ca si cum ar fi pierdut un tren al carui nume voia sa mi-l spuna… Dar o forta dinauntrul fiintei sale si al poemelor sale evita sa vorbeasca de ceea ce traieste el cu adevarat: neputinta de a citi si intunericul borgesian m-au convins sa cred ca intr-un poem al poetului Andrei Ileni dedicat lui Mircea Ivanescu, ca va supravietui asemenea pisicii cu nenumarate vieti.
Creatia sa il enumera printre nemuritori .
Tot in dialogul meu telefonic ne-am amintit de un episod trait intr-o berarie din periferia Sibiului. Absorbit de lecturile sale si niciodata privind in jur, starnea intrebari si comentarii care mai de care mai ciudate. Un anume Puiu, un fante de cartier de jos si bataus inrait il apostrofeaza pe Mircea Ivanescu: “Bai, tizule, tu citesti cartile alea sau tragi cu urechea la ce vorbim noi, ha?”
Poetul parca trezit din vis i-a raspuns cu seninatate: “Desigur, Domnule, le citesc si daca vrei si Dumneata sa citesti iti ofer o carte..”
Acel tip Puiu l-a cinstit pe poet cu o vodca mare asigurandu-l de protectia sa in birt si in cartier. Sunt convins ca nu stia, nu va sti niciodata cine este Mircea Ivanescu.
Mi-a relatat ca un prieten apropiat ii citeste ziarul si ca nu se simte abandonat. Mi-a venit imediat ideea ca la viitoarea vizita la Sibiu un cd player cu carti formatate electronic ar reprezenta un cadou ideal menit sa-i aline singuratatea.
Pentru multi poeti mai tineri Mircea Ivanescu ramane un indrumator si un prieten permanent, exemplul corabierului cu ochii biciuti de sarea marii ce continua sa navigheze si sa nu renunte la cantul sirenelor vanturandu-se printre stanci si valuri.
Durerea orfica, aproape rilkeeana, intr-o rostire retinuta, discreta si usor confesionala dispune iubirea unica, neconditionata fata de Stela cea careia i-au fost dedicate toate volumele. Tonul elegiac din poemul singuratate surprinde spiritul exilatului fidel unicei zeite, sotie si muza:

nu po?i s-o iube?ti chiar de fiecare dat?
cānd ī?i ridici ochii ?i o vezi trecānd pe landa cu vānt
de iarn?, (chiar dac? ?tii c? ea ?tie c? de la fereastra arcat?
o pānde?ti – dac? ?i-aminte?ti cānd ?i cānd

s? ridici ochii – ), de cele mai multe ori
o recuno?ti doar consta?i c? o ?tii mult prea bine ,
c? e inutil s? mai īncerci. – alte ori,
e drept, ī?i apare o femeie str?in? cu māinile fine

cānd i le vezi, trecāndu-?i-le prin p?r ?i crezi
c-ai putea sta la picioarele ei, doar rar ridicāndu-?i privirea
spre fa?a ei aplecat? pe care ai s? vezi

cum se resfrānge lumina boln?vicioas? de afar?, ?i ea
chiar s? cread? c? e?ti real. – ?i afar? s? ning? cu mul?i
fulgi funebri, ?i tu s? īi vorbe?ti, f?r? s? te mai ascul?i.


14 ianuarie 2008


Mircea Ivanescu - Vorbe, vorbe, vorbe...

trebuie alese vorbele cu grija,
vorbele lasa urme -- īti amintesti
mai tārziu de ele -- asa cum si pasii ramān īn zapada,
trebuie alese vorbele(īnsa e uneori atāt de usor
sa stii sa asezi vorbele unele lānga altele
sa īnsemne ceva -- ceva ce nu se mai aseaza
deloc exact peste ce stii tu cu adevarat
ca e īn tine -- ca simti.
oricine poate sa faca vorbe unele dupa altele --
oricine poate sa vorbeasca -- nu asta
e principalul -- ar trebui poate alese
tocmai cuvintele care sa nu spuna prea mult.)
si pe urma, fiecare din vorbele acestea
ca niste urme īn zapada...

Material descarcat de pe site-ul http://www.versuri-si-creatii.ro


______________________________


Octavian Hoandrea: Ultimul "semn" al lui Mircea Ivanescu

http://www.ziuadecj.ro/editorial/ultimul-semn-al-lui-mircea-ivanescu--70778.html

Editorial
Ultimul “semn” al lui Mircea Iv?nescu
de Octavian Hoandra, 21 iulie 2011, 23:14
c
Fac parte dintre cei ce nu cred īn lucruri ?i fapte care sunt “īntāmpl?toare”.
Sunt convins c? nici un fapt de pe lumea asta, nici o situa?ie din via?a noastr? nu ne pic? de undeva f?r? un rost.


Nu noi suntem "īntāmpla?i" de anumite situa?ii, ci, mai degrab?, noi le "īntāmpl?m". Putin?a noastr? de a descifra ?i de a modifica, atāt cāt ne este dat, rezultatele acestor "īntāmpl?ri" depinde sigur numai de noi. Mircea Eliade vorbe?te despre aceste "calit??i" undeva, ca istoric al religiilor. Diferen?a īntre oameni, una fundamental?, este de a putea sau nu s? descifreze la timp "semnele" unei a?a-zise "īntāmpl?ri". S? anticipeze sau nu semnele divinit??ii. Dac? suntem īn stare, dac? ne preg?tim pentru aceasta, vom avea "cheia" de a influen?a īn bine propriul destin. Nu e nimic mistic ori vr?jitoresc īn asta. E doar relevarea unei calit??i care, de multe ori, te poate salva. Deun?zi, o femeie pe care o admir īmi spunea la telefon, cu māhnire, c? a pierdut chiar inelul de "fiancée" pe care i-l oferise iubitul ei cu cātva timp īn urm?. Pentru mine, i-am spus, ?sta este un semn. Un semn c? se īntāmpl? ceva īn rela?ia ei. C? de undeva, din partea unuia sau a celuilalt, consisten?a sentimentului care īi une?te se deterioreaz?. Am aten?ionat-o deoarece, cunoscāndu-i pe amāndoi, am considerat c? interpretarea mea īi va ajuta s? nu se piard?.

I-am sugerat un exerci?iu pe care, de?i simplu īn aparen??, īl fac totu?i atāt de pu?ini oameni, ?i anume s? īncerce, gāndindu-se la perioada recent?, s? se pun? efectiv īn pielea celuilalt. S? se str?duiasc? s? simt? lucrul pe care "cel?lalt" l-ar fi putut sim?i ca r?spuns interior la gesturile ei. ?i, poate c? f?cānd asta, va descoperi ce anume poate īnsemna pierderea inelului de logodn?, cu alte cuvinte, cheia "īntāmpl?rii" cu pierderea bijuteriei.
M-am gāndit c? aceast? dispari?ie a unui inel menit s? uneasc? este, īn fapt, un semnal c? f?r? o astfel de reevaluare totul se poate n?rui. Dispari?ia (?i nu pierderea!) aceasta poate fi chiar semnul c? este iminent s? se schimbe ceva sau c? totul se poate termina.
Revenind..., īn editorialul meu de ieri ("Un hacker romān īndr?gind vān?toarea...") īl aminteam īn final pe marele poet ?i traduc?tor Mircea Iv?nescu. Spuneam, īn cāteva rānduri scrise pe fug?, despre prietenia mea cu el, despre generozitatea ?i "imensitatea" personalit??ii sale artistice.

Apoi, toat? seara, nu m-am putut elibera de imaginea lui. Mi-am evocat cu nostalgie aproape vizitele zilnice, de unul singur sau īmpreun? cu prieteni comuni, acas? la el, īn cartierul Vasile Aaron din Sibiu. Era o oaz? binecuvāntat?. Ne sim?eam bine acolo. Chicoteam cu doamna Stela, so?ia sa (care citea romane poli?iste, fumānd "carpa?i" tot timpul ?i fiind imobilizat? la pat), ne jucam cu pisicile lui, vorbeam cu el despre c?r?i. Ne d?dea cu drag c?r?i de citit. Citeam noi īn?ine textele noastre pe care atunci le credeam geniale. Dl Iv?nescu tocmai tradusese "Ulysses" al lui Joyce ?i se preg?tea s? īnceap? "Omul f?r? īnsu?iri" al lui Musil. Dar g?sea tot timpul din lume pentru noi. Cā?iva ?tiam chiar unde era cheia de la intrare, ag??at? īntr-un cui, dup? stālpul por?ii. Am īnv??at multe de la acest om minunat. Am īnv??at s? iubesc poezia. Am īnv??at s? simt via?a ca ?i cum aceasta s-ar "īntāmpla" īntr-o poezie. C? lucrurile importante ale vie?ii, dac? nu le sim?i ?i nu le descrii īn ritmurile poeziei, ī?i pierd str?lucirea. Dar cel mai important lucru pe care Mircea Iv?nescu m-a īnv??at s?-l asum (īn afar? de o cultur? solid?) a fost a?a-zisul "exerci?iu al c?ut?rii generoase". Am īnv??at de la Domnia Sa c? exist? oameni care str?lucesc, dar c? str?lucirea aceea nu se vede ?i c? nu oricine poate s-o vad?. C?, de cele mai multe ori, nici ei īn?i?i nu-?i v?d propria str?lucire. Or, prin tot ceea ce f?cea cu noi ?i pentru noi, ne-a īnv??at, pe to?i cei pe care ne considera apropia?i, c? trebuie s? ne oprim asupra acestor oameni ?i s? le d?m din timpul nostru. Din c?r?ile ?i din via?a noastr?.

Fiindc? numai a?a putem s? le ar?t?m c? avem īncredere īn ei. Lui "Me-iul", dup? cum īi spuneau prietenii, īi pl?ceau oamenii. Adeseori ne īntālneam la o vodc? ieftin? īntr-un restaurant jalnic, de categoria a treia, unde beau de obicei c?ru?a?ii, ?iganii ?i borfa?ii Sibiului, la C?lug?rul, aproape de biserica Ursulinelor... Nu pot fi mul?i oamenii ace?tia... Dar tocmai de asta nu trebuie s?-?i cru?i timpul de a-i c?uta. Cu siguran?? c? aceasta este marea lec?ie de via?? pe care am primit-o de la to?i ace?ti titani ai culturii romāne lāng? care am fost īng?duit ca prieten: mai īntāi au fost, la Sibiu, Mircea Iv?nescu ?i ?tefan
M. Gabrian. Apoi, la Cluj, Mircea Zaciu ?i Adrian Marino. Dar nu vreau s? v? plictisesc cu am?nuntele propriei biografii. Ci s? īn?eleg, scriind, ce anume voia s?-mi transmit? alalt?ieri sear?, pān? noaptea tārziu, Mircea Iv?nescu. M-am gāndit atunci, folosindu-i numele ?i citānd din el īn editorialul de ieri, c? trebuie neap?rat s? m? duc, cu o echip? de la Realitatea TV, s? facem un interviu. Mi-am spus "s?pt?māna asta neap?rat o s? fac acest interviu!" de nenum?rate ori pān? atunci ?i, din motive pe care acum īmi este ru?ine s? le evoc, n-am f?cut-o niciodat?.

De nenum?rate ori am hot?rāt, īmpreun? cu prietenii mei din Sibiu, s?-l mai vizit?m pe Marele Poet, care īncepuse s? nu mai ias? din cas?. Īntotdeauna am fost īn criz? de timp ?i n-am reu?it nici asta. Īntotdeauna mi-am alungat gāndul c? īntr-o zi "Me-i" o s? plece. Poate c? "vizitāndu-m?" ?i stānd cu mine, r?spāndit īn toate gāndurile mele de sear?, alalt?ieri, Mircea Iv?nescu a vrut s?-mi spun?, a?a cum f?cea, cu vocea stins? ?i domoal?, c? regret? ?i el faptul c? nu l-am vizitat de atāta vreme. Un ultim semn de regret. Sunt mai mult ca sigur c? asta a fost. De aceea a venit s? "stea" cu mine alalt?ieri sear?. Fiindc? ieri a plecat din Lumea asta s? li se al?ture "dincolo" lui Zaciu ?i Marino ?i atātor oameni minuna?i care ne-au f?cut pe unii "Oameni" ?i care nu mai sunt printre noi... Dar, din nefericire, n-am īn?eles "semnul" lui. Sau, dac? l-am īn?eles, acum este, oricum, prea tārziu...



_________________________


Viorel Muresan: Interviu Transfinit

http://www.nord-literar.ro/index.php?option=com_content&task=view&id=371&Itemid=47



___________________________


REVISTA ECHINOX
(1983)

Interviu cu Mircea Ivanescu -- Poezia majora isi creeaza propria ei semnificatie


http://revistaechinox.ro/2011/02/1987-interviu-mircea-ivanescu-%E2%80%9Cpoezia-majora-isi-creeaza-propria-ei-semnificatie%E2%80%9D-goldmine/


___________________________


Revista Cultura : Mircea Ivanescu 80. 4x Mircea Ivanescu
http://revistacultura.ro/nou/2011/03/mircea-ivanescu-80/


___________________________




__________________________


Mihai Posada :Aniversarea Literara " Mircea Ivanescu -80" a avut totusi loc

http://www.tribuna.ro/stiri/cultura/ani ... 66156.html



__________________________



Razvan Pop: Mircea Ivanescu -10-mari-sibieni

http://www.razvanpop.ro/blog/2010/07/08 ... i-sibieni/

___________________________


Florin Predescu: In Memoriam Mircea Ivanescu

http://www.acum.tv/articol/35579/

____________________________


Liviu Antonesei: Mircea Ivanescu a plecat dintre noi
http://antonesei.timpul.ro/2011/07/22/mircea-ivanescu-a-plecat-dintre-noi/

___________________________



Dorin Tudoran: ar trebui ca cineva sa fie mircea ivanescu pentru a discuta totul despre mircea ivanescu

http://www.dorintudoran.com/2011/07/22/ar-trebui-ca-cineva-sa-fie-mircea-ivanescu-pentru-a-discuta-totul-despre-mircea-ivanescu/

____________________________




Mihai Posada: La despartirea de Mircea Ivanescu

http://vetiver.weblog.ro/2011/07/25/mihai-posada-la-despartirea-de-mircea-ivanescu/


?i a fost sāmb?t?, 24 Cuptor 2011. Au fo?nit flori pe p?mānt, īn cununi grave ?i īn māinile oamenilor, p?s?ri au zbur?t?cit īnfiorate prin crengile zarz?rilor cu sāmbur amar.

A fost o zi cu soare ?i fluturi, īntre zilele cu ploi repezi de var?, īncāt putem spune, dup? o vorb? din b?trāni, c? celui ce pleca atunci dintre noi, c?tre Doamna ?i so?ia care īl a?tepta īn Cer, nu i-a fost cu p?rere de r?u s? ne p?r?seasc?. El pleca – orb ca Homer, ca Borges, ca Stela Iv?nescu – desigur c?tre marii mae?tri ai cuvāntului scris, ?i citit, ?i tradus via?a toat? – colegi ai s?i de Literatur? a Lumii de-acum īnainte, c?rora li se adaug? acum īn pace deplin? ?i laud? netulburat?. Furnicile c?rora Poetul nu le c?lca niciodat? drumeagul lor ce traversa mereu poteca dinspre poart? spre casa lui din strada Vasile Aaron, Nr. 3, din Sibiu, s-au ascuns speriate: protectorul lor nu le mai putea proteja. Pa?ii celor veni?i din toate z?rile s? ī?i ia adio de la Mircea Iv?nescu au acoperit totul īn preajm?: odaia poetului, īnc?perile casei, curtea, iarba gr?dinii unde doi preo?i ?i trei diaconi au oficiat slujba ortodox? de desp?r?ire a sufletului de cele lume?ti. Au venit la Sibiu, ca s?-l conduc? pe M.I. pe ultimul drum p?māntesc, poe?i din toat? ?ara, īn frunte cu Ioan Moldovan ?i Ion Mure?an, sau Leo Butnaru de la Chi?in?u; istorici ?i critici literari, cu Mircea Tomu?, Al. Cistelecan ?i Mircea Braga, actorii lui Const. Chiriac, ?i directorul cotidianului TRIBUNA din Sibiu, Mircea Bi?u, prieteni de suflet ?i apropia?i. C?ci Poetul nu mai avea rude de sānge īn lume, dar mul?imea adunat? era poate mai numeroas? a?a, format? din urma?ii de gānd ?i sim?ire, de expresie artistic?, urma?ii de ?coal? literar? ai lui M. Iv?nescu. Au vorbit la desp?r?ire, īntre al?ii: preotul-poet C?lin S?m?rghi?an, apoi directorul revistei EUPHORION, Dumitru Chioaru ?i Radu Vancu de la TRANSILVANIA – cu to?ii, īn felurite forme, descenden?i literari ai Maestrului de la Sibiu.

Domnul s?-l aib? īn paza Dreptei Sale pe Mircea Iv?nescu, iar urma?ii lui literari, mereu de acum īnainte-le!
Mihai POSADA

Tribuna, cotidian independent, Sibiu, an. CXXVII, 2011, Nr. 6224, luni, 25 iulie, p. 3 .


__________________________

Artgothica --Sibiul literar si artistic

ARTGOTHICA-Premiile "Mircea Ivanescu" pentru poezie, din 2012 la Sibiu

http://artgothica.wordpress.com/2011/07/25/premiile-mircea-ivanescu-pentru-poezie-din-2012-la-sibiu/


____________________________




Dan Danila: Poem dedicat lui Mircea Ivanescu

http://vetiver.weblog.ro/2011/07/24/dan-danila-poem-dedicat-lui-mircea-ivanescu/

Poem de Dan Danila (originar din Sibiu, autor al recentului volum de poesie ”ATLANTIDA exista”, Editura Limes, Cluj-Napoca: 2011) compus in localitatea Leonberg, Germania, in ziua plecarii dintre noi a celui care a fost poetul si traducatorul MIRCEA IVANESCU (Bucuresti, 26 Martie 1931 – Sibiu, 21 Iulie 2011)

(wiki.ro: http://ro.wikipedia.org/wiki/Dan_D%C4%83nil%C4%83
pagina proprie: http://www.dan-danila.de/ )


Poetul

Mul?i ani a avut o camer? doar a lui

pentru durere, deci s? nu-l invidia?i.

Prima dat? a plecat femeia m?runt?

cu o carte strāns? īntre degete, apoi

pisicile, apoi treptat lumina ochilor

ca un peisaj cu prieteni la fereastr?.

Au r?mas poeziile, fantomele mute

cu care ?optea mereu despre mopete

īnnopteanu ?i cu?itul de argint, prima

z?pad? sau razele aproape materiale

care ī?i prelungesc orice gesturi cānd

īncerci s? ī?i aminte?ti cum erau toate

cānd mai erau. Prin lentilele groase,

refluxul de neoprit al luminii īnspre

locul acela īn care to?i ne īntoarcem.

Eu, doar o siluet? īn fotoliul str?vechi

sunt īnc? acolo, a?tept cuvintele de

īmb?rb?tare c? totul va fi bine, mereu.


21.07.2011



_________________________



Alte Voci, alte Incaperi (sau invers, CUM VA PLACE)
(aici vorbeste Seniorul)

-Pisicile sunt animale foarte inteligente si independente. Indiferent ce faceti, nu veti reusi nici-o data sa va subordonati o pisica.
-Vinde-mi, D'le, BIBLIOTECA..si asa dumitale nu-ti mai foloseste.

-De ce ma bati, Domnule? Nu ti-am facut nimic...
-M-ai injurat...de ce ma injuri, domnule? ..
-Pe mine nu ma iubeste nimeni...
-Pe ce te bazezi?!...

________________

Mircea Ivanescu in memoriam

http://fondane.net/2011/07/22/mircea-ivanescu-mopete/

Image

_______________________________




ORIGINAL

TEXTE & TEXTŚRI

http://agonia.ro/index.php/author/0003508/type/poetry/Poezie
_____________________________


Hermeneutica:
EL spune CUM - EI spun cum EL spune CUM




Adunate

Georg Schoenpflug von Gambsenberg
Cred ce a vazut orbul Homeros, nu ce scriu oftalmologii despre el

-

Re: Mircea Ivanescu. Str. Vasile Aaron 3 Sibiu

PostPosted: 29.07.2011 07:59
by Retras la cerere
2.

1. Posting-ul 1. a fost redactat si refacut de cateva ori...

2. Cei ce l-au citit intr-una din variante vor gasi poate, daca vor citi atent, alt ansamblu integral si alte sensuri. Structura, ansamblul, sintaxa acestui posting sunt in sine purtatoare de continut semantic. Toate curg catre:
ORIGINAL Texte &Textśri si
Hermeneutica.

3. USR Sibiu (Uniunea Scriitorilor din Romania- Filiala Sibiu) a transmis lumii mesajul de adio Mircea Ivanescu.

4. Dar ma surprinde si deranjeaza neplacut lipsa de elementara politete a Uniunii Scriitorilor din Romania, Filiala Bucuresti, de unde provine poetul de doua ori propus pentru premiul Nobel Literatura...nici pana in ziua de astazi, in ciuda atentionarilor introduse drept COMMENTs in pagina ei proprie, atentionari clare si fara echivoc din partea SIBIENILOR ( http://www.agentiadecarte.ro/2011/07/usr-nu-se-afla-nici-in-criza-nici-in-vrie/ )
deci nici pana in ziua de astazi USR Filiala Bucuresti si USR in genere si cu amanuntu' nu au binevoit sa transmita un mesaj de adio MIRCEA IVANESCU...

5. merita sa faci parte dintr-o ORGANIZATIE care nici macar Marea Plecare a ta nu o consemneaza?

6. Continuarea acestui posting o vor face, sper, si ALTII, fie ei membri ai FORUM-ului sau nu, eventual loggati numai pentru aceasta.

7. Orice contributii in ceea ce priveste Fenomenul Cultural Mircea Ivanescu, sau IMPRESII PERSONALE, fie si numai transcrierea unor citate preferate din Mircea Ivanescu (...ce-mi place cel mai mult) sunt binevenite aici , in FORUM-ul CULTURII Sibiene...pardon, UNIVERSALE...

8. OMAGIUL MIRCEA IVANESCU este si ramane CONTINUU.
______________________________________________________________________________________________________


lumea in genere ignora relatia lui cu Virgil Nemoianu, factorul-de-transfer al esteticii informationale in zona extra-carpatina
http://ro.wikipedia.org/wiki/Virgil_Nemoianu
Virgil Nemoianu publicatii:
http://ro.wikipedia.org/wiki/Virgil_Nemoianu#.C3.8En_Rom.C3.A2nia_.28lucr.C4.83ri_scrise_.C3.AEn_limba_rom.C3.A2n.C4.83.29, din care subliniem Structuralismul
si mai ales, poate nemijlocit, poate prin Virgil Nemoianu cunoaste Estetica, informatie programare (antologator E.V.Masek: http://www.crispedia.ro/Victor_Ernest_Masek ), Bucuresti 1972, un volum esential pentru introducerea in limba romana a conceptului de teoria generativa a textului...


si nici nu cunoaste BIBLIOTECA MIRCEA IVANESCU...de fapt EL era fascinat de urmatoarele texte...

Recomandari bibliografice pentru Analiza TEXT & TEXTŚRA:

Ludwig Wittgenstein: Tractatus Logico-Philosophicus
http://de.wikipedia.org/wiki/Tractatus_Logico_Philosophicus
http://en.wikipedia.org/wiki/Tractatus_Logico_Philosophicus

Image

_________________________________________________________________________________________________

Max Bense
http://de.wikipedia.org/wiki/Max_Bense
http://en.wikipedia.org/wiki/Max_Bense

in special :
Einführung in die informationstheoretische Ästhetik. Grundlegung und Anwendung in der Textheorie. Rowohlt, Reinbeck 1969
__________________________________________________________________________________________________
Noam Chomsky
http://en.wikipedia.org/wiki/Noam_Chomsky

din bibliografia:
http://en.wikipedia.org/wiki/Noam_Chomsky_bibliography

in special:

Syntactic Structures. The Hague Mouton 1957
http://en.wikipedia.org/wiki/Syntactic_Structures

pe care Mircea Ivanescu o cunostea si din cartea de popularizare aparuta ceva mai tarziu a lui John Lyons (avea traducererea franceza gasita in Anticariatul din Sibiu)


Aspects of the Theory of Syntax. The MIT Press 1965

Language and Mind. 1968

Studies of semantics in Generative Grammar.1972
o puteti citi online aproape complet:
http://books.google.com/books?id=E75lKtZ76rgC&printsec=frontcover&hl=de&source=gbs_ge_summary_r&cad=0#v=onepage&q&f=false
_______________________________________________________________________________________

Si, fara indoiala (se poate citi online , vide LINK)
Marshall McLuhan: The Gutenberg Galaxy
http://en.wikipedia.org/wiki/Gutenberg_Galaxy


Image






Dupa aceea vom mai putea vorbi oarecum despre TEXT & TEXTŚRA la Mircea Ivanescu




Georg Schoenpflug von Gambsenberg

Re: Mircea Ivanescu. Str. Vasile Aaron 3 Sibiu

PostPosted: 24.10.2011 19:57
by Retras la cerere
3.

Viata Romaneasca Nr. 9-11/2011

In memoriam Mircea Ivanescu


Al. Cistelecan si Florin Caragiu


http://www.romaniaculturala.ro/articol.php?cod=17252

Si aici dau prin Copy-Paste tot textul, sa nu dispara cumva de pe server:


Via?a Romāneasc?, Nr. 9-10 / 2011


In memoriam Mircea Iv?nescu

Al. Cistelecan si Florin Caragiu



Al. Cistelecan - RECVIEM PENTRU MIRCEA IV?NESCU

Ar putea fi lucru admirabil discre?ia cu care pleac? dintre noi poe?ii. ?i mai ales marii poe?i. Admirabil m?car prin contrast fa?? de spectacolul de jale mediatic? exhibat? cu prilejul altor – ?i ele triste – plec?ri. Dac? ne-am lua dup? doliul mediaticø numai media men mor – ceilal?i doar se furi?eaz? din lumea asta īn cealalt?, f?r? s? bage nimeni de seam?. De fapt, aceast? discriminare de tratament īndoliat e un lucru relevant – ?i el – pentru confuzia de valori de care, culmea!, toat? lumea se plīnge cu gura plin?. A murit, acum cītva timp, unul dintre cei mai mari poe?i ai literaturii noastre – ai literaturii noastre din toate timpurile; unul dintre cei zece-dou?zeci de poe?i care definesc poezia romān? ?i care i-au determinat radical cursul: Mircea Iv?nescu. N-am v?zut mare jale, ba aproape c? n-am v?zut nici m?car o ?tire. Mi-am adus aminte ce rīuri de jale au inundat ecranele la moartea – ?i ea recent? – a lui Adrian P?unescu. Nu pun la īndoial? autenticitatea acestei suferin?e de ecran ?i juste?ea plīnsetelor mediatice. E spre cinstea celor care īntre?in memoria lui Adrian P?unescu. M? gīndesc doar c? īn istoria poeziei noastre Adrian P?unescu va p?stra (de?i nu ?tiu cīt? vreme) doar locul unei promisiuni de talent rev?rsat? īntr-un potop de retorism, pe cīnd Mircea Iv?nescu a intrat – ?i va r?mīne – īn chimia cea mai intim? a poeziei noastre. Nu se mai poate – ?i nu se mai poate de mult? vreme – scrie poezie f?r? particule iv?nesciene. De prin anii ’80 – ?i tot mai accentuat cu vremea – Mircea Iv?nescu a fost poetul prezent īn to?i ceilal?i poe?i. Īn m?suri diferite, desigur, dar inevitabil. El a dat unul dintre tonurile fundamentale ale poeziei noastre ?i a instaurat unul dintre ritualurile ei structurale. Dispari?ia lui nu e mai pu?in dureroas? decīt a lui Arghezi sau Blaga. Cam a?a, īn orice caz, ar fi trebuit sim?it?. Trist cu adev?rat nu e c? institu?iile media n-au f?cut mare jale la moartea lui; nici nu s-ar fi potrivit cu firea ?i cu via?a poetului; cu atīt mai pu?in cu spiritul poeziei sale. Trist iremediabil e īns? c?, probabil, nici n-au auzit de el.
A fost destul? lume la īnmormīntarea sa; īn primul rīnd scriitorii sibieni, tineri ?i vīrstnici, pentru care Mircea Iv?nescu a fost mult mai mult decīt un Poet; au fost ?i poe?i din alte ora?e, veni?i – doar cī?iva, ce-i drept – dintr-o tab?r? de crea?ie ce se desf??ura la Cisn?dioara; au fost ?i al?i oameni: profesori, studen?i. Un num?r la limita decen?ei. N-am v?zut oficialit??i, de nici un fel, nici m?car prin suplinitori. Poate nici nu se cuvenea, la discre?ia cu care a tr?it – ?i a suferit īn ultimii ani – poetul. Autorit??ile ?i l-ar putea aminti altfel, l-ar putea cinsti altfel: tranformīndu-i c?su?a īntr-o cas? memorial?, īntr-un centru de poezie care s?-i poarte numele. C?su?a aceea nu poate r?mīne pustie, nu poate r?mīne uitat?, nu poate r?mīne ignorat?; ea a fost casa unuia dintre marii no?tri poe?i ?i – cu siguran?? – casa celui mai mare traduc?tor pe care l-am avut. Sīnt convins c? scriitorii sibieni n-o vor l?sa uit?rii, dar Sibiul trebuie s? ?i-o treac? pe stem?. Pentru c? Mircea Iv?nescu a fost, dup? Cercul literar, al doilea simbol literar al ora?ului; nu doar un poet la care s-au f?cut multe pelerinaje discrete, ci simbolul marginalizat al poeziei – sau al poeziei marginalizate.

*

Bibliografia traducerilor realizate de Mircea Iv?nescu ar putea satisface norma oric?rui institut de traduceri. Ea e impresionant? īn toate modurile: cantitativ mai īntīi, c?ci Mircea Iv?nescu a tradus cīt pentru mai multe vie?i; apoi prin numele (?i operele, unele putīnd fi considerate intraductibile) traduse: Faulkner, Kafka, Musil, Joyce, Scott Fitzgerald, Truman Capote, Rilke, Nietzsche, Hannah Arendt, Denis de Rougemont, Kierkegaard, Susan Sontag, Hermann Broch ?.a. – o īntreag? bibliotec? a modernit??ii, un fel de bibliotec? esen?ial? a ei; nu mai pu?in prin calitatea acestor traduceri; c?ci traducerile lui Mircea Iv?nescu au atīta naturale?e īncīt operele traduse de el par scrise direct īn romāne?te. Chiar ?i cine nu i-a citit poezia ?i-a f?cut cultura (m?car īn sec?iunea ei modern?) prin mijlocirea lui. Īntr-un fel sau altul, Mircea Iv?nescu e prezent īn toate casele. Nu exist? raft de bibliotec? pe care el s? nu se afle.

*

Desigur, de pe majoritatea lipse?te ca poet. Notorietatea lui n-a b?tut niciodat? pe o raz? mai mare decīt cercul celor ini?ia?i, al litera?ilor īn genere. Chiar ?i īn vremurile mai bune pentru poezie, cīnd audien?a ei era mai semnificativ?, tirajele c?r?ilor sale erau spre minim (de regul?, 750 de exemplare). Īn vremurile mai rele, tirajele erau, fire?te, ?i mai confiden?iale, de?i Mircea Iv?nescu era deja ceea ce se nume?te un „autor canonic” (m?car la nivel universitar). Nici antologiile nu cred s? fi atins cifre mai respectabile. De?i a determinat toat? poezia romān? de dup? ’80, Mircea Iv?nescu a r?mas un poet al poe?ilor, nu al cititorilor.
Chiar de la debutul din ’68 a fost un ex-centric, de nu de-a binelea un marginal (cu tot respectul critic). Formula lui narativ?, sporov?itoare ?i narcotic?, mergea premeditat ?i metodic īmpotriva main-stream-ului; nu doar īmpotriva celui din poezia romān? (a momentului ’60), ci ?i īmpotriva celui al modernit??ii ?i poeticilor sale purgative īn general. De?i nu erau semne v?dite de asumare (oricum nu direct?, ci doar foarte prelucrat?), Mircea Iv?nescu p?rea de la bun īnceput ata?at de proiectul de recuper?ri ?i reintegr?ri lansat de Cercul literar de la Sibiu. ?i formula sa – din care nici baladescul nu lipse?te, de?i procesat īn anamorfoze aproape irecognoscibile – miza pe recuperarea func?iei epice a poeziei ?i pe reintegrarea scenei dramatice īn lirism. Poezie care deap?n? amintiri, poezie care evoc?, poezie care poveste?te, poezia lui Mircea Iv?nescu e o continu? construc?ie de scene (mute), de momente existen?iale ce se surp? instantaneu, pe m?sur? chiar ce se edific?. Scrisul lui pare de o fragilitate absolut?, traducere pur? a fragilit??ii vie?ii. Nucleul lui e un ?ir de absen?e iar ritualitatea lui e una evocativ? ?i invocativ?. Mircea Iv?nescu a īncercat, īntr-un ?ir epopeic de versuri, poeme, poesii, s? exorcizeze o absen??, s-o convoace ?i s-o īntoarc? la prezen??. De fiecare dat? el inaugureaz? prezen?a unei absen?e ?i face din fascina?ia acestei absen?e substan?a unei reverii infinite a memoriei. Ritualul acestei instaur?ri e o continu? ratare, a?a īncīt fiecare poezie o ia de la cap?t, de la alt detaliu, de la alt? nuan?? meteorologic? – interioar? ?i exterioar?. Subterfugiile invoc?rii constau, de regul?, īntr-o profuzie de am?nunte cīt mai concrete, īntr-o fug? din am?nunt īn am?nunt, īntr-o aglomerare de concret care s? ating? consisten?a prezen?ei. Scenografia aceasta anamnetic? riguroas?, cu exces de scrupul evocativ (care nu scap? nici o nuan?? a luminii sau a atmosferei, nici un gest ?i nici o umbr? a privirii), creeaz? īntotdeauna cadrul unei epifanii care nu se produce. Un continuu efort de a epifaniza absen?a e toat? poezia lui Mircea Iv?nescu.
Absen?a lui va fi, sper, o prezen??.

Al. Cistelecan - BIBLIOGRAFIE

IV?NESCU, Mircea, poet, traduc?tor, eseist. N?scut la 26 martie 1931, īn Bucure?ti, dintr-o familie de intelectuali (mama, Aurora, n?scut? Popārlan; tat?l, Adam, inginer agronom); decedat la 21 iulie 2011, Sibiu. Studiile primare ?i gimnaziale īn Bucure?ti. Tot aici ?i liceul, la “Spiru Haret” ?i “Sf. Sava” (bacalaureatul la “Spiru Haret”, īn 1949, dup? un an de īntrerupere a studiilor, din motive medicale, an īn care, dup? propria m?rturisire, a īnv??at engleza de la tat?l s?u). Absolvent (1954) al Facult??ii de filologie (sec?ia francez?) din cadrul Universit??ii Bucure?ti. Redactor la Agerpres (dup? cīteva munci pe ?antier) ?i la revista Lumea, ?ef de sec?ie la Editura pentru Literatur? Universal?, devenit? Univers, ?i, din nou, redactor la Lumea. Īn 1980 p?r?se?te Bucure?tiul ?i se stabile?te īn Sibiu, ca redactor al revistei Transilvania (era redactor al revistei din 1972). A debutat cu poeme īn revista Steaua, īn 1958. Editorial debuteaz? tīrziu, īn 1968, cu volumul Versuri. A primit urm?toarele premii: Premiul Uniunii Scriitorilor (1982, pentru Poesii nou?), Premiul de poezie „Mihai Eminescu”, acordat de Academia Romān? (1982), premiul „Opera Omnia”, acordat de Uniunea Scriitorilor (1993), premiul Uniunii Scriitorilor pentru traduceri (1995, pentru Robert Musil, „Omul f?r? īnsu?iri”), Premiul Na?ional de poezie „Mihai Eminescu” (Boto?ani, 1999). Acestora li se adaug? premii, pentru poezie sau traduceri, primite din partea Asocia?iilor de scriitori din Bucure?ti ?i Sibiu. A colaborat la cele mai importante reviste (cu poeme ?i eseuri; cu acestea din urm?, īndeosebi īn Steauaø īn anii ’60). Eseurile sale, de īnalt? probitate ?i subtilitate, n-au fost īnc? strīnse īntr-un volum. Ca traduc?tor, M.I. este, probabil, cel mai important din toat? cultura romān?. Fratele prozatorului ?i dramaturgului Emil Iv?nescu, a c?rui sinucidere (la 22 de ani, īn 1943) va l?sa urme dramatice īn toat? poezia lui M.I.


Opera

Versuri, Bucure?ti, Editura pentru literatur?, 1968; Poesii, Bucure?ti, Editura Cartea Romāneasc?, 1970; Poeme, Bucure?ti, Editura Eminescu, 1970; Alte versuri, Bucure?ti, Editura Eminescu, 1972; Alte poeme, Bucure?ti, Editura Albatros, 1973; Poem, Bucure?ti, Editura Cartea Romāneasc?, 1973; Alte poesii, Cluj, Editura Dacia, 1976; Poesii nou?, Cluj, Editura Dacia, 1982; Poeme nou?, Bucure?ti, Editura Cartea Romāneasc?, 1983; Alte poeme nou?, Bucure?ti, Editura Cartea Romāneasc?, 1986; Versuri vechi, nou?, Bucure?ti, Editura Eminescu, 1988; Poeme vechi, nou?, Bucure?ti, Editura Cartea Romāneasc?, 1989; Acelea?i versuri, Cluj, Editura Dacia, 2002.


Volume īn colaborare

Mircea Iv?nescu, Florin Puc?, Leonid Dimov, Amintiri, Bucure?ti, Editura Cartea Romāneasc?, 1973; Mircea Iv?nescu, Rodica Braga, Commentarius perpetuus (parabole), Cluj, Editura Dacia, 1986; Mircea Iv?nescu, Iustin Pan?a, Limitele puterii sau mituirea martorilor. Un roman rusesc, Bucure?ti, Editura Litera, 1994; Mircea Iv?nescu, Rodica Braga, Commentarius perpetuus 2 (parabole), Sibiu, Editura Imago, 2003.


Antologii

Other poems, other lines, Translated from the rumanian with o foreword by ?tefan Stoenescu, Bucure?ti, Editura Eminescu, 1983; Versuri, Postfa?? de Ion Bogdan Lefter, Bucure?ti, Editura Eminescu, 1996; Poezii, Bucure?ti, Editura Vitruviu, 1997; Poesii vechi ?i nou?, Prefa?? de Eugen Negrici, Bucure?ti, Editura Minerva (Biblioteca pentru to?i), 1999; Poeme alese. 1966-1989, (postfa?? de Al. Cistelecan), Bra?ov, Editura Aula, 2003; versuri poeme poesii altele acelea?i vechi nou?, Edi?ie īngrijit? ?i prefa?? de Matei C?linescu, Ia?i, Editura Polirom, 2003; Lines poems poetry, traducere de Adam J. Sorkin ?i Lidia Vianu, Plymouth University Press, 2009; Versuri alese, Antologie ?i note bio-bibliografice de Ioan Radu V?c?rescu, postfa?? de Al. Cistelecan, Pite?ti, Editura Paralela 45, 2010.


Traduceri

Lillian Hellman, Vulpile, Traducere de Mircea Iv?nescu ?i Z. Florea, Bucure?ti, Editura pentru Literatur? Universal?, 1963; F. Scott Fitzgerald, Marele Gatsby, Īn romāne?te de Mircea Iv?nescu [Prefa?? de Mircea Iv?nescu], Bucure?ti, Editura pentru Literatur? Universal?, 1967 (edi?ie reluat?, f?r? prefa??, de Editura Noua Europ?, Craiova, 1991, ?i de Editura Excelsior, Timi?oara, 1991); idem, Blīnde?ea nop?ii. Roman, Traducere de Mircea Iv?nescu, Bucure?ti, Editura Eminescu, 1974 (edi?ie reluat? de: Editura Hyperion, Chi?in?u, 1991; Editura Polirom, Ia?i, 2001, cu o postfa?? de Mihaela Anghelescu Irimia); Henri Perruchot, Via?a lui Gauguin, Īn romāne?te de Mircea Iv?nescu, Bucure?ti, Editura Meridiane, 1968; William Faulkner, Zgomotul ?i furia, Īn romāne?te de Mircea Iv?nescu, Bucure?ti, 1971 (o nou? edi?ie, la aceea?i editur?, īn 1997, cu o postfa?? de ?tefan Stoenescu); idem, Absalom, Absalom!, Īn romāne?te de Mircea Iv?nescu, Bucure?ti, Editura Univers, 1974; idem, Sartoris, Īn romāne?te de Mircea Iv?nescu, Bucure?ti, Editura Univers, 1980; idem, Pogoar?-Te, Moise, Īn romāne?te de Mircea Iv?nescu, Bucure?ti, Editura Univers, 1991; idem, Recviem pentru o c?lug?ri??, Traducere de Mircea Iv?nescu. Postfa?? de Sorin Alexandrescu, Bucure?ti, Editura Univers, 1995; idem, Sanctuar, Traducere de Mircea Iv?nescu. Postfa?? de Dan Grigorescu, Bucure?ti, Editura Univers, 1996; idem, Ho?omanii. O reminiscen??, Īn romāne?te de Mircea Iv?nescu. Prefa?? de Mircea Mih?ie?, Bucure?ti, Editura Univers, 1998; idem, Steaguri īn ??rīn?, Īn romāne?te de Mircea Iv?nescu. Prefa?? de Mircea Mih?ie?, Bucure?ti, Editura Univers, 1999; idem, O parabol?, Īn romāne?te de Mircea Iv?nescu, Postfa?? de Mircea Mih?ie?, Bucure?ti, 2000; Truman Capote, Alte glasuri, alte īnc?peri, Īn romāne?te de Mircea Iv?nescu, Bucure?ti, Editura Univers, 1977; Peter Beagle, Ultima licorn?, Īn romāne?te de Mircea Iv?nescu, Bucure?ti, Editura Univers, 1977; Leonard Bernstein, Cum s? īn?elegem muzica. Concerte pentru tineret, Traducere de Mircea Iv?nescu, Bucure?ti, Editura Muzical?, 1982; James Joyce, Ulise, Traducere ?i note de Mircea Iv?nescu, Bucure?ti, Editura Univers, 1984; Franz Kafka, Pagini de jurnal ?i coresponden??, Īn romāne?te de Mircea Iv?nescu. Prefa?? de Alexandru Al. ?ahighian, Bucure?ti, Editura Univers, 1984 (Nota asupra edi?iei precizeaz? c? sec?iunea Pagini epistolare a fost tradus? de Alexandru Al. ?ahighian); idem, Opere complete. I-V, (I-II, 1996); III, Jurnal 1910-1923, (1998); IV, Scrisori, (1998); V, Scrisori (1999), Īn romāne?te de Mircea Iv?nescu, Bucure?ti, Editura Univers; *** Poezie american? modern? ?i contemporan?, Selec?ie, traducere, note ?i comentarii de Mircea Iv?nescu. Prefa?? de ?tefan Stoenescu, Cluj, Editura Dacia, 1986; *** Trei poe?i englezi contemporani. Fleur Adcock, Alan Brownjohn, Jon Silkin, Traducere Liliana Ursu, Denisa Com?nescu, Mircea Iv?nescu. Cuvīnt īnainte Mircea Iv?nescu, Bucure?ti, Editura Univers, 1989; Paul Heyse, Andrea Delphin. R?zbunare ?i moarte la Vene?ia, Traducere de Mircea Iv?nescu, Craiova, Editura Realitatea, 1991; Rainer Maria Rilke, Povestiri despre Bunul Dumnezeu, Traducere de Mircea Iv?nescu, Cluj, Editura Dacia, 1993; Vladimir Volkoff, Stru?oc?mila. Roman., Traducere de Mircea Iv?nescu. Edi?ie īngrijit? de R?zvan Bucuroiu, Bucure?ti, Editura Anastasia, 1993; Friedrich Nietzsche, Ecce homo, Traducere de Mircea Iv?nescu, Cluj, Editura Dacia, 1994 (edi?ia a II-a, 1999); idem, Na?terea filosofiei īn epoca tragediei grece?ti, Traducere ?i note de Mircea Iv?nescu. Studiu introductiv de Vasile Musc?, Cluj, Editura Dacia, 1998; Hannah Arendt, Originile totalitarismului, Traducere de Ion Dur ?i Mircea Iv?nescu, Bucure?ti, Editura Humanitas, 1994 ?i 2006; Denis de Rougemont, Partea diavolului, Traducere de Mircea Iv?nescu, Bucure?ti, Editura Anastasia, 1994; Robert Musil, Omul f?r? īnsu?iri, I-V, Traducere de Mircea Iv?nescu. Prefa?? de Ion Iano?i. Cronologie de Romani?a Constantinescu, Bucure?ti, Editura Univers, 1995; S. Kierkegaard, ?coala cre?tinismului, Traducere de Mircea Iv?nescu, Bucure?ti, 1995; Cristoph Ransmayr, Ultima lume, Traducere de Mircea Iv?nescu, Bucure?ti, 1996; Eugčne van Itterbeek, Ein meer van stilte – Un loc de t?cere, Edi?ie bilingv? (traduceri de Mircea Iv?nescu, Aurel Covaci, Ileana Marinescu, Ion Mircea, Liliana Ursu), Sibiu, 1996; Jostein Gaarder, Lumea Sofiei, īn romāne?te de Mircea Iv?nescu, Bucure?ti, 1997; D. M. Thomas, Hotelul alb, īn romāne?te de Mircea Iv?nescu, Bucure?ti, 1999; Hermann Broch, Somnambulii, Traducere de Mircea Iv?nescu. Postfa?? de Cornel Ungureanu, Bucure?ti, 2000; Susan Sontag, Īmpotriva interpret?rii, Traducere de Mircea Iv?nescu. Postfa?? de Mihaela Anghelescu Irimia, Bucure?ti, Editura Univers, 2000.


Prefe?e, postfe?e

Frank Norris, Caracati?a. Roman din via?a Californiei, Īn romāne?te de Al. ?tef?nescu-Medeleni. [Prefa?? de Mircea Iv?nescu], Bucure?ti, Editura pentru Literatur? Universal?, 1964; W. Collins, Femeia īn alb, Īn romāne?te: Constantin Vonghizas. [Postfa?? de Mircea Iv?nescu], Bucure?ti, Editura Albatros, 1971; Alfred Andersch, Zanzibar sau ultima ra?iune. Roman, Īn romāne?te de Alex Bidian. Prefa?? de Mircea Iv?nescu, Bucure?ti, Editura Univers, 1972; Guido Piovene, Stele reci, Īn romāne?te de Michaela ?chiopu. Cuvīnt īnainte de Mircea Iv?nescu, Bucure?ti, Editura Univers, 1972; Mary W. Shelley, Frankenstein sau Prometeul modern, Īn romāne?te de Adriana C?linescu. Postfa?? de Mircea Iv?nescu, Bucure?ti, Editura Albatros, 1973.


Referin?e critice (selectiv, īn volume)

Nicolae Balot?, Labirint. Eseuri critice, Bucure?ti, Editura Eminescu, 1970; ?tefan Aug. Doina?, Lampa lui Diogene, Bucure?ti, Editura Eminescu, 1970; Valeriu Cristea, Interpret?ri critice, Bucure?ti, Editura Cartea Romāneasc?, 1970; idem, Domeniul criticii, Bucure?ti, Editura Cartea Romāneasc?, 1975; Ilie Constantin, Despre poe?i, Bucure?ti, Editura Cartea Romāneasc?, 1971; idem, Lecturi īmpreun?, Bucure?ti, Editura Libra, 1998; M. Ni?escu, Īntre Scylla ?i Charybda. Delimit?ri critice, Bucure?ti, Editura Cartea Romāneasc?, 1972; idem, Poe?i contemporani. Sinteze critice, Bucure?ti, Editura Cartea Romāneasc?, 1978; Gheorghe Grigurcu, Teritoriu liric, Bucure?ti, Editura Eminescu, 1972; idem, Poe?i romāni de azi, Bucure?ti, Editura Cartea Romāneasc?, 1979; idem, Existen?a poeziei, Bucure?ti, Editura Cartea Romāneasc?, 1986; idem, Poezie romān? contemporan?, I, Ia?i, Editura revistei „Convorbiri literare”, 2000; Lucian Raicu, Structuri literare, Bucure?ti, Editura Eminescu, 1973; idem, Practica scrisului ?i experien?a lecturii, Bucure?ti, Editura Cartea Romāneasc?, 1978; idem, Fragmente de timp, Bucure?ti, Editura Cartea Romāneasc?, 1984; Matei C?linescu, Fragmentarium, Cluj, Editura Dacia, 1973; Mircea Tomu?, Istorie literar? ?i poezie, Timi?oara, Editura Facla, 1974; Mircea Iorgulescu, Rondul de noapte, Bucure?ti, Editura Cartea Romāneasc?, 1974; Mihail Petroveanu, Traiectorii lirice, Bucure?ti, Editura Cartea Romāneasc?, 1974; Dan Cristea, Un an de poezie, Bucure?ti, Editura Cartea Romāneasc?, 1974; Al. Andriescu, Relief contemporan. Scriitori ?i c?r?i, Ia?i, Editura Junimea, 1974; Hristu Cāndroveanu, Alfabet liric, Bucure?ti, Editura Cartea Romāneasc?, 1974; Eugen Barbu, O istorie polemic? ?i antologic? a literaturii romāne de la origini pīn? īn prezent. Poezia romān? contemporan?, Bucure?ti, Editura Eminescu, 1975; M. Ungheanu, Arhipelag de semne, Bucure?ti, Editura Cartea Romāneasc?, 1975; Marin Mincu, Poezie ?i genera?ie, Bucure?ti, Editura Eminescu, 1975; idem, Textualism ?i autenticitate. (Eseu despre textul poetic, III), Constan?a, Editura Pontica, 1993; idem, Poeticitate romāneasc? postbelic?, Constan?a, Editura Pontica, 2000; Al. Piru, Poezia romāneasc? contemporan?. 1950-1975, II, Genera?ia mijlocie, genera?ia tīn?r?, Bucure?ti, Editura Eminescu, 1975; Dan Lauren?iu, Eseuri asupra st?rii de gra?ie, Bucure?ti, Editura Cartea Romāneasc?, 1976; Lucian Alexiu, Ideografii lirice contemporane, Timi?oara, Editura Facla, 1977; Petru Poant?, Radiografii, Cluj, Editura Dacia, 1978; Eugen Simion, Scriitori romāni de azi, I, Edi?ia a II-a rev?zut? ?i completat?, Bucure?ti, Editura Cartea Romāneasc?, 1978; Alexandru Ruja, Valori lirice actuale, Timi?oara, Editura Facla, 1979; George Alboiu, Un poet printre critici, Bucure?ti, Editura Cartea Romāneasc?, 1979; Cornelia ?tef?nescu, īn Literatura romān? contemporan?. I. Poezia, (coordonator Marin Bucur), Bucure?ti, Editura Academiei, 1980; Ion Negoi?escu, Alte īnsemn?ri critice, Bucure?ti, Editura Cartea Romāneasc?, 1980; idem, Scriitori contemporani, Cluj, Editura Dacia, 1994; Alex. ?tef?nescu, Īntre da ?i nu, Bucure?ti, Editura Cartea Romāneasc?, 1982; Mircea Braga, Cīnd sensul acoper? semnul, Bucure?ti, Editura Eminescu, 1985; Eugen Negrici, Introducere īn poezia contemporan?, Bucure?ti, Editura Cartea Romāneasc?, 1985; Dinu Fl?mānd, Intimitatea textului, Bucure?ti, Editura Eminescu, 1985; Ion Pop, Jocul Poeziei, Bucure?ti, Editura Cartea Romāneasc?, 1985; idem, Pagini transparente, Cluj, Editura Dacia, 1997; Dumitru Micu, Limbaje moderne īn poezia romāneasc? de azi, Bucure?ti, Editura Minerva, 1986; idem, Scurt? istorie a literaturii romāne. Perioada interbelic?. Perioada contemporan?, II, Bucure?ti, Editura Iriana, 1995; idem, Literatura romān? īn secolul al XX-lea, Bucure?ti, Editura Funda?iei Culturale Romāne, 2000; Al. Cistelecan, Poezie ?i livresc, Bucure?ti, Editura Cartea Romāneasc?, 1987; idem, Top ten, Cluj, Editura Dacia, 2000; idem, Mircea Iv?nescu. Monografie, antologie comentat?, receptare critic?, Bra?ov, Editura Aula, 2003; Romul Munteanu, Jurnal de c?r?i, IV, Bucure?ti, Editura Eminescu, 1988; Adrian Popescu, Spuma ?i stīnca, Cluj, Editura Dacia, 1991; Nicolae Oprea, Provinciile imaginare, Pite?ti, Editura Calende, 1993; Marius Jucan, Fascina?ia fic?iunii sau despre retorica elipsei, Cluj, Editura Dacia, 1998; Ioan Moldovan, īn Dic?ionarul Scriitorilor Romāni, D-L, (coordonare ?i revizie ?tiin?ific? Mircea Zaciu, Marian Papahagi, Aurel Sasu), Bucure?ti, Editura Funda?iei Culturale Romāne, 1998; idem, īn Dic?ionarul Esen?ial al Scriitorilor Romāni (coordonatori Mircea Zaciu, Marian Papahagi, Aurel Sasu), Bucure?ti, Editura Albatros, 2000; Mircea C?rt?rescu, Postmodernismul romānesc, Bucure?ti, Editura Humanitas, 1999; Mircea A. Diaconu, Fe?ele poeziei. Fragmente critice, Ia?i, Editura Junimea, 1999; Constantin Ab?lu??, Poezia romān? dup? proletcultism. Genera?ia anilor ‘60-’70. Antologie comentat?, II, Constan?a, Editura Ex Ponto, 2000; Nicolae Manolescu, Literatura romān? postbelic?. Lista lui Manolescu. I, Poezia, Bra?ov, Editura Aula, 2001; idem, Istoria critic? a literaturii romāne, Pite?ti, Editura Paralela 45, 2008; Gheorghe Perian, īn Dic?ionar analitic de opere literare romāne?ti, M-P, III, (coordonare ?i revizie ?tiin?ific? Ion Pop), Cluj, Casa C?r?ii de ?tiin??, 2001; Radu Vancu, Mircea Iv?nescu. Poezia discre?iei absolute, Prefa?? de Al. Cistelecan, Bucure?ti, Editura Vinea, 2002; Ion Bogdan Lefter, 5 poe?i, Pite?ti, Editura Paralela 45, 2003; Aurel Pantea, Poe?i ai transcenden?ei pline (epifanii ale indeterminatului), Cluj, Casa C?r?ii de ?tiin??, 2003; Roxana Sorescu, īn Dic?ionarul general al literaturii romāne, E-K, Bucure?ti, Editura Univers Enciclopedic, 2005; Marian Popa, Istoria literaturii romāne de azi pe mīine, II, Bucure?ti, Editura Semne, 2009; Mircea Iv?nescu ’80, volum coordonat de Al. Cistelecan, Editura Paralela 45, Pite?ti, 2011.



Florin Caragiu - MIRCEA IV?NESCU, UN ROMANTIC POSTMODERN

Mircea Iv?nescu a fost receptat ca un poet atipic īn spa?iul poeziei romāne?ti. Motiva?iile acestei cvasi-unanime aprecieri apar diverse ?i nu de pu?ine ori contradictorii. Nu ne propunem s? trecem, fie ?i par?ial, īn revist? multitudinea de observa?ii critice referitoare la singularul ?i valorosul poet, recent plecat dintre noi. Totu?i, opiniile care s-au perindat de-a lungul vremii pot fi grupate īn cel pu?in dou? categorii de idei distincte, unele formulate din perspective evident opuse. R?māne de precizat c? buna intui?ie critic? – īntreprins?, desigur, f?r? a eluda „materialitatea textului ca sistem de semne diacronic constituite” (Marin Mincu, Eseu despre textul poetic, 1989) – e cea care descoper? valen?ele intermediare ?i nuan?ele individuale ce focalizeaz? valoarea, dincolo de mimetismele ?i agresivit??ile inerente ac?iunii unui grup literar dup? o precis? re?et? de lucru. (Nu altfel se īntāmpl? cu no?iunea intens circulat? de postmodernism, devenit?, īntre timp, la mul?i, un cli?eu de gāndire. Īn acest sens, postmodernismul se pretinde a fi ca o opera?ie – una chiar obligatorie – de extirpare a genei metafizice, īntr-o mai bun? selec?ie natural? ?i o mai strāns? adaptare a individului la un „aici” ?i un „acum”, aceste produse ale receptivit??ii empirice extraliterare, cum le numise Marin Mincu, care, din p?cate, tind s? ia locul unei judec??i de valoare intrinsec literare.)
Influen?at de literatura american?, dar mai ales de lirica anglo-saxon?, atāt de muzical?, īn fond, ?i, īn plus, īnzestrat? cu „pedal? de amortizare” (?i īn cazul poetului nostru, „cioc?nelul cu pāsl?” e īnsu?i pantoful vr?jit al poetului, cu care el se plimb? pe a destinului agitat? cump?n?, ca pe ni?te game muzicale), Mircea Iv?nescu a preluat acest filon din care a extras nu doar un stil, ci ?i-a f?urit o manier? personal? de a scrie (M. Petroveanu, Traiectorii lirice, 1974).
Remarc?m o clas? de critici ?i de litera?i īn genere (dintre care īi men?ion?m pe Al. Cistelecan, Mircea Iorgulescu, Catrinel Popa, Mircea C?rt?rescu, Ion Bogdan Lefter, Liviu Antonesei, etc. – a se vedea antologia „versuri poeme poesii altele acelea?i vechi nou?”, īngrijit? de Matei C?linescu, 2003) a c?ror concluzie apas? pe ideea c? o dat? cu Mircea Iv?nescu s-a n?scut la noi postmodernismul, prin ruinarea valorilor metafizice, romantice sau moderne, ce st?teau la baza ontologiei poemului. Ruptura dintre creativitate, inspira?ie, pe de o parte, ?i con?tiin?a conven?iei, pe de alta, atinge un punct culminant īn scrierile lui Mircea Iv?nescu, crede Al. Cistelecan, v?zānd aici o con?tiin?? clar? a de?ert?ciunii poeziei. Lui Ion Bogdan Lefter i se pare c? asist? la un discurs pe orizontal?, prozaizant, non-metafizic, non-liric, specific postmodern (S? ne amintim, īns?, c? Marin Mincu ?i-a exprimat rezerva fa?? de o concep?ie ce teoretizeaz? opozi?ia dintre liric ?i non-liric, o idee, dup? el, inventat? de o receptivitate empiric? ?i fiind un produs nefiresc al raport?rii – din interiorul literaturii ?i īntr-o pozi?ie concluziv? – la categorii extraliterare).
Mircea Iorgulescu a remarcat – de?i īn al?i termeni – impasul respectivei īntreprinderi poetice, considerat? f?r? prea mult? leg?tur? cu lirica epocii (Rondul de noapte, 1974). Iv?nescu īi apare ca un poet monoton, complicat ?i difuz, īn mereu e?uata sa tentativ? de a se explica. Rezultatul ar fi o confesiune imposibil?, dramatic? ?i absurd? īn acela?i timp, prin confuzia īntre?inut? īntre real ?i imaginar, īntre fic?iune ?i realitate, īntr-un fel f?r? ie?ire. Cu toate c? exist? o extraordinar? abilitate a artistului īn a naturaliza artificialul ?i a artificializa naturalul, totu?i criticul amintit nu pare c? īntrevede un sens consistent al acestei opera?ii. Liviu Antonesei a putut s? observe, la rāndul s?u, c? acumularea detaliilor prozaice f?r? transcenden??, la Iv?nescu, se asociaz? īndeob?te cu oboseala.
Exist?, īns?, ?i o alt? perspectiv? critic?, prin care avem acces la o nou? imagine despre Iv?nescu, contrar? celei precedente ?i din care lipsesc tr?s?turi precum „totala neputin??”, „pierderea gra?iei” ?.a.m.d. Alex ?tef?nescu a identificat o expresie reu?it? vorbind despre „pasta de cuvinte” iv?nescian? (care nu īncepe cu īnceputul ?i nu se sfār?e?te cu sfār?itul), care, dup? convingerea noastr?, tr?deaz? realitatea invertit?, predigerat? īn acest tip de emisie poetic?, menit? s? fie servit? unor degust?tori rafina?i, amatori de delicii spirituale, de la Mallarmé īncoace. Nicolae Manolescu, adāncind īn?elesul ideii, a surprins aici o art? a manierei, un cult – nu f?r? fond – al elegan?ei practicate de un seduc?tor benevolent, care a fost acest personaj voit desuet, īn via?? ?i īn literatur?, Mircea Iv?nescu. Un poet serios-hilar, la care metapoeticul ?i intertextualitatea apar stranii īn splendoarea lor alexandrin?, ni se atrage aten?ia. Totodat?, suntem īncredin?a?i c? de la Proust īncoace nimeni nu a valorificat cu un vizionarism mai viguros, fulgurant ?i fantasmatic, r?sfrāngerea lucrurilor īn imagine, conchidea Nicolae Manolescu.
Desf??urānd o analiz? pe fond, criticul M. Petroveanu relevase, cu prec?dere, rolul jucat de eros ?i de muzicalitate īn acest tip de fic?iune, ce-?i produce, pe aceast? cale, propria realitate, intens memorabil?. E o lume, se spune, „posibil? īn limitele unui burlesc aparte, ?inānd mai mult de fantastic decāt de caricatural” ?i pe care, ca atare, n-o ating ?i nu o pot compromite procedeele submin?rii. Poezia ascult? de aceea?i lege conform c?reia muzica ?i dragostea convertesc negativul īn pozitiv ?i poten?eaz? bucuria cu simularea suferin?ei, pentru a accede, astfel, la natura infinitului. Mircea Iv?nescu e un excelent simulator, pasionat de joc (multe dintre poemele sale au drept cadru o inten?ie exprimat?: „s? facem un joc”), cu un suflet de adolescent etern, asem?nāndu-se, īn aceast? ipostaz?, īntr-un fel, eroului lui Kundera din Via?a e īn alt? parte (Humanitas, 2007), cu Jaromil. Acesta, īndr?gostit fiind, tr?ie?te simulānd la un moment dat moartea prin statul īntins pe jos īn pozi?ia mor?ii, cu ochii īnchi?i, fa?a aplecat? īntr-o parte, ca ?i aruncat?, maxilarele u?or dislocate din pozi?ia lor fireasc?... Importan?a capital? a gestului ?i a chipului ?in, fenomenologic, de aceast? fundamentare erotic? a lor, prin care trupul, luminat din interior de ochiul imagina?iei, se mi?c? cu o extraordinar? flexibilitate, cu o lentoare ?i cu o asemenea caden?are a tuturor st?rilor proprie viziunilor muzicale.
Īn acest context, lucrurile nu sunt doar topice, ci ?i tropice, adic? īntoarse, orientate, ap?sānd fiin?a ca ?i cu un deget persistent īn acest indicibil transfer de st?ri. Acumularea de microdetalii pozi?ionate strategic de aici provine, fiind explicabil? prin ceea ce psihologii (Th. Ribot, Logica sentimentelor, 1988) au numit „imagina?ie creatoare afectiv?”. Eugen Simion a intuit cu acurate?e faptul c? Iv?nescu cunoa?te la perfec?ie tehnica suger?rii prin contrariu, prin care poate preface absen?a ?i minimalizarea īn prezen?? ?i poten?are.
O caracteristic? absolut? a muzicii este c? ea poate da direct form? sentimentelor. Muzica inventeaz? sentimente pentru a īntemeia imaginile. Porne?te adic? dinspre interior spre exterior, dānd form? lumii din l?untru īn afar?. Modurile muzicii sunt modurile particip?rii umane prin care se constituie calitativ existen?a. Īn muzic?, lume ?i sine sunt date ca o unitate de reac?ie. Sistemul se mi?c? cu ambele componente, fiin?? ?i lume simultan. Aceasta e cu atāt mai posibil, cu cāt nu pornim de la o imagine exterioar? dat?. Prin acest filtru muzical, se constituie lirismul de fond īn cazul lui Mircea Iv?nescu. Prozaicul nu se opune poeticului, dimpotriv?, „el īndepline?te func?iuni pozitive, ?inānd locul ritualului poetic, vreau s? spun al elementului de identitate, de repeti?ie ?i de invocare caracteristic esen?ei lirismului, indiferent de ve?māntul s?u tradi?ional sau modern. Ba, īn discursul acesta r?muros, digresiv, aparent dezbinat, ca o urzeal? cu fire multe, dar rare, se pot discerne lait-motive ?i chiar muzic?, o incanta?ie curioas?, produs? de respira?ia lent?, ?erpuit?, a frazei” (M. Petroveanu).
Chiar īn acest punct, Iv?nescu, bacovian prin reflexivitate, mai precis prin pozi?ia simultan? de observat ?i observator (Marin Mincu), se desparte de Bacovia. Bacovia fragmenteaz?, stenografiaz?, simplific?, exprim? astfel suferin?a unei veritabile melancolii morbide, cu poz? rigid?, ?i care īnainteaz? inexorabil c?tre un soi de afazie, cu estomparea percep?iei ?i a limbajului. „Mutismul bacovian e aproape opusul dis-laliei, a limbii īncurcate a īndr?gostitului, la care raportul dintre excita?ie ?i inhibi?ie se schimb? fa?? de psihologia ordinar?. «Gura legat?» a celui ce iube?te denot? un alt ritm de existen??, un metabolism īncetinit pe un plan ?i accelerat pe altul. Iv?nescu recurge la licen?e poetice, la digresiuni care nu se mai īnchid, la fraze īncepute abrupt, din mijloc, de fapt derulate īn continuarea unui gānd r?mas neexprimat. Vorbe?te uneori precum copiii, cu – īn cazul lui, inten?ionate – naivit??i de exprimare, tocmai fiindc? īndr?gostitul tr?ie?te pururi īn lumin? ?i sub iertare ?i nu are nevoie s? fie ascultat pān? la cap?t pentru a fi īn?eles pe deplin. Tendin?a spre anteriorizarea pronun?iei ?i īnchiderea aperturii l-a n?scut pe «decāt c?», ceea ce nu reprezint? decāt un simptom de distopie erotic? prin īngreunarea ?i īndurerarea maxilarelor, īmbibate de o realitate invertit?” (C. C. Lasswell, Memorie ?i prezent, rev. Condi?ia uman?, Jabalpur, nr. 3/ 2010).
De la Poeme (1970) ?i Poesii (1970) la Poeme vechi, nou? (1989) trebuie ar?tat c? M. Iv?nescu parcurge o traiectorie poetic? evident invers? celei bacoviene īn ceea ce prive?te atitudinea liric? ?i modul de a folosi limbajul. Iv?nescu scrie ca sub puterea unui ochi iubitor īndreptat spre el, sau care poate fi īn chip ideal atras spre el. Bacovia e singur de la īnceput ?i pān? la sfār?it.
Poetul ī?i imagineaz? c? inventeaz? sim??māntul īn gloria c?ruia fiin?a se va ar?ta prin „praful de soare”, pe o „strad? nepietruit?”. Realismul detaliului prozaic (strad? nepietruit?) dezb?rat de podoab?, īn context, trimite la un a fi ?intit ca valoare esen?ial? ce se opune aneantiz?rii, fenomenului de derealizare a chipului, urmare a eroziunii sentimentelor. Investit cu valoare fundamental?, capabil? s? transfigureze o lume (avem aici un personalism sui-generis, nu un personism gen O’?ara), chipul fiin?ei iubite seam?n? cu o auror? boreal?, apari?ia ei, cu o genez?, cu o crea?ie cosmic?. E cuprins? īncet īn obiectiv ca ?i cānd i s-ar lua fa?a īn palme. Operatorul e īnsu?i poetul, a c?rui virtute ?i a c?rui virtuozitate const? īn a atinge de la distan?? cu sufletul, ?i cu atāt mai intens. Fenomenul acesta a fost bine exprimat de eseistul Sergiu Al-George, cānd a afirmat urm?toarele: „Īn dragoste, īntocmai ca atunci cānd e vorba de Dumnezeu, a te gāndi la fiin?a iubit? e deja o ac?iune”.




mijlocitor de LINK:
Dan Danila (poet si pictor sibian) Leonberg/Stuttgart Germania





Georg Schoenpflug von Gambsenberg

Re: Mircea Ivanescu. Str. Vasile Aaron 3 Sibiu

PostPosted: 10.05.2012 11:32
by Retras la cerere
4.

Dan Danila: Mastile lui G.L. (Gabriel Liiceanu) (in:) Revista Agero Magazin cultural de opinie si informatie Stuttgart

http://www.agero-stuttgart.de/REVISTA-AGERO/COMENTARII/Mastile%20lui%20GL%20de%20Dan%20Danila.htm

fiindca trecut prin serveri anglo-saxoni care nu supota diacritice si accente ,textul devine o zmangaleala de nedescris, un glitschi-glatschi,, am fost nevoit sa dau aici Copy-Paste si sa corectez textul atat cat imi permite tastatura germana, aici este stabil.


M??tile lui G. L.

Dan D?nil?



Hot?rāt lucru, banii il iubesc pe domnul Liiceanu; chestie de noroc, la urma urmei, pentru cineva care serve?te cultura romān? complet dezinteresat de cā?tigul material; un om care s-a sacrificat mereu, neprecupe?indu-?i for?ele, str?b?tānd mii de kilometri spre P?ltini?, Paris sau Sibiu, pe cheltuial? proprie, doar pentru a sta de vorb? cu ni?te b?trāni, e drept interesan?i, dar care locuiau cu to?ii in condi?ii precare, modeste, uneori chiar mizere. Mai mult decāt un disconfort pentru cel care nu a cunoscut asemenea ambient...

Doar de dragul culturii romāne a scris despre ei sau le-a luat interviuri, neb?nuind m?car c? asta o s?-i aduc? bog??ie ?i glorie; de dragul literaturii ?i al culturii na?ionale a infiin?at o editur?, pornind de la o tipografie comunist? de trei parale ?i tot dezinteresat a preluat drepturile de autor ale lui Cioran, pe care le ap?r? de atunci cu gelozie; vai de autorul care are curajul s? citeze o propozi?ie din Cioran f?r? s?-i cear? acordul lui Liiceanu! Editorul a r?mas mereu in umbr?, discret ?i plin de tact.

Aceast? via?? de permanente sacrificii ?i mai ales de bine dozate exerci?ii de admira?ie l-a purtat recent ?i la Sibiu, mānat, a? spune, de un instinct infailibil, de?i nu-l iubea pe Mircea Iv?nescu, de care nu-l lega absolut nimic. Conform propriei m?rturii, a suportat vreme de peste zece ore locuin?a mizer? a bolnavului, in semiintuneric, terorizat de pericolul iminent de pr?bu?ire a casei cu pere?ii cr?pa?i, s-a l?sat ?icanat de tertipurile b?trānului poet alcoolic ?i orb, care se juca cu intreb?rile lui ?i refuza s?-?i lepede m??tile... A stat probabil la hotel, pe cheltuiala lui, a trebuit s? cumpere un reportofon, baterii, a dat bani pe benzin? pentru limuzina lui cu consum ridicat... toate acestea pentru un interviu smuls cu mare delicate?e unui muribund...

In prealabil a f?cut ?i un oarecare efort intelectual; pentru a nu fi prins cu lec?iile nef?cute, a citit tot ce a g?sit despre opera lui Iv?nescu, dar ?i o mul?ime de poezii, chiar dac? nu s-a dumirit prea tare; abia spre sfār?itul interviului a realizat c? poetul scrisese mereu despre el, a?a cum cere de fapt una dintre legile postmodernismului de sorginte american?... aha!

Domnul Liiceanu face bani ?i f?r? s? vrea, filosoful pare a avea un talent inn?scut pentru aceasta si cred c? orice firm? ar infiin?a, o societate de pompe funebre sau o banc? de imprumut pentru intelectualii pensionari, absolut orice, i-ar aduce un profit considerabil... ca filosof, el ?i-a dat seama inc? de la inceput c? a scrie mult sau a traduce mii de pagini din marii autori ai literaturii universale nu se pl?te?te, mult mai importante ?i mai profitabile sunt rela?iile dintre oamenii interesan?i ?i mai ales prezen?a la locul potrivit ?i in momentul potrivit...

Pot s? afirm c? l-am cunoscut pe Mircea Iv?nescu destul de bine, cu ?i f?r? masc?; nu cred nici in frenologie, nici in fiziognomie, nici in teoriile lui Lombrozo, dar iubesc teatrul, iar m??tile lui Iv?nescu imi plac mult mai mult decāt cele ale lui Liiceanu...



Dan D?nil?

Pagina autorului Dan Danila: http://www.dan-danila.de/



Gabriel LIICEANU despre "Mastile lui Mircea IVANESCU", lansare carte, ICR (2012.04.11)
http://www.youtube.com/watch?v=IF6pD7hwV28


Mircea CARTARESCU despre "Mastile lui Mircea IVANESCU", lansare carte, ICR (2012.04.11)
http://www.youtube.com/watch?v=kmHdOyoPWlo&feature=relmfu


Ioana PARVULESCU despre "Mastile lui Mircea IVANESCU", lansare carte, ICR (2012.04.11)
http://www.youtube.com/watch?v=eCvUnZ28OlQ&feature=relmfu


Denisa COMANESCU despre "Mastile lui Mircea IVANESCU", lansare carte, ICR (2012.04.11)
http://www.youtube.com/watch?v=zwLRsCz7ZbQ&feature=relmfu






Mijlocitor de LINK

Georg Schoenpflug von Gambsenberg