Retras la cerere's Profile
Reportaj-Documentar, MAI-REAL-decât-REALUL, dar Film-Film, deci artistic..NU plictiseste, dimpotriva, e fascinant....asta-i Andrzej Wajda...Wajdas Vater wurde als Kriegsgefangener des NKWD-Lagers Starobielsk 1940 in Charkow ermordet.Tatal lui Wajda a fost impuscat 1940 in Harkov ca Prizonier de Razboi al Lagarului NKWD Starobielsk: (wiki.ro http://ro.wikipedia.org/wiki/Andrzej_Wajda nu scrie, de aceea wiki.de: http://de.wikipedia.org/wiki/Andrzej_Wajda )...Vezi mai jos HARTA cu mormintele comune, deci nu numai la Katyn....
ISTORIA REALA, deci CE S-A PETRECUT LA KATYN si in alte parti:
As incepe cu ce patesc ACUM cei ce vor sa vada ce-a fost la Katyn: (in perioada lui STALIN era cunoscuta metoda accidentului aviatic, tot la doua saptamani cadea cate un avion cu Delegatie de Partid si de Stat din oarece Tara Socialista cand pleca de la Adunarile Cominternului, delegatie care nu era chiar pe linia sovietica, Putin a redescoperit metoda)
Accidentul aviatic de la Smolensk din 2010 - Wikipedia
http://ro.wikipedia.org/wiki/Accidentul_aviatic_de_la_Smolensk_din_2010
La 10 aprilie 2010, o aeronav? de tip Tupolev Tu-154 din cadrul Regimentului 36 al Avia?iei Speciale poloneze s-a pr?bu?it în apropierea aeroportului de la Smolensk, Regiunea Smolensk, Rusia, în accident decedând to?i cei 88 de pasageri ?i cei 8 membri ai echipajului.[3][4]
În aeronav? se aflau pre?edintele Poloniei Lech Kaczy?ski, membri ai Guvernului ?i ai ramurii legislative, comandan?i ai For?elor Armate, precum ?i al?i demnitari polonezi. Ace?tia urmau s? participe la comemorarea a 70 de ani de la masacrul de la Katy?.[1]
http://ro.wikipedia.org/wiki/Accidentul_aviatic_de_la_Smolensk_din_2010
800px-2010_Polish_Air_Force_Tu-154_crash_map-de.svg.png
Katyn_-_decision_of_massacre_p1-Circulara din 5 martie 1940 de la Lavrenti Beria pentru Stalin, prin care era propus? executarea ofi?erilor polonezi.jpg
Masacrul de la Katy? - Wikipedia
http://ro.wikipedia.org/wiki/Masacrul_de_la_Katy%C5%84
Vedere de ansamblu
La început, prin Masacrul de la Katy? se în?elegea masacrarea ofi?erilor polonezi prizonieri de r?zboi de?inu?i în lag?rul de la Kozielsk din p?durea Katy?, din apropierea satului Gnezdovo ?i a ora?ului Smolensk. În ultima vreme, acestui masacru îi sunt asociate ?i uciderea a înc? 22.000 de prizonieri polonezi din lag?rele Kozielsk, Starobielsk ?i Osta?kov ?i întemni?a?i proveni?i din închisorile din vestul Belarusului ?i al Ucrainei (Harkov), sau din Rusia (Kalinin), executa?i din ordinul lui Stalin în aceea?i p?dure.
Aproximativ 250.000 de solda?i polonezi au devenit prizonieri de r?zboi dup? invadarea ?i ocuparea Poloniei de c?tre Germania nazist? ?i Uniunea Sovietic? în septembrie 1939 ca urmare a în?elegerilor Pactului Molotov-Ribbentrop ?i a anexelor lui secrete. Mai multe lag?re de prizonieri au fost folosite pentru internarea captivilor polonezi, printre acestea aflându-se lag?rele Osta?kov, Kozielsk ?i Starobielsk. Kozielsk ?i Starobielsk au fost folosite în principal pentru ofi?eri, în vreme ce Osta?kov era folosit în principal pentru cerceta?i, jandarmi, poli?i?ti ?i gardieni. În pofida unei concep?ii gre?ite foarte r?spândite, numai aproximativ 8.000 din cei peste 15.000 de prizonieri de r?zboi erau ofi?eri. Distribuirea aproximativ? a oamenilor în lag?re era urm?toarea: Kozelsk, 5.000; Osta?kov, 6.570 ?i Starobielsk, 4.000, adic? un total de 15.570.
La 5 martie 1940, conform notei preg?tite pentru Stalin de Lavrenti Beria, membrii Biroului politic – Stalin, Viaceslav Molotov, Lazar Kaganovici, Mihail Kalinin, Kliment Voro?ilov ?i Beria – au semnat un ordin de executare a activi?tilor „na?ionali?ti ?i contrarevolu?ionari”, „elemente sociale str?ine”, din lag?rele de prizonieri ?i în închisorile din zonele de vest ale Ucrainei ?i Belarusului.[1] Executarea acestui ordin a însemnat asasinarea a peste 22.000 de polonezi, între care aproximativ 15.000 prizonieri de r?zboi. Acuza?ii erau foarte cuprinz?tor defini?i ca „inamici înr?i?i ?i neîndupleca?i ai autorit??ii sovietice”, printre ei aflându-se ?i un mare num?r de intelectuali polonezi, plus poli?i?ti ?i ofi?eri de rezerv? sau de carier?.
Între 3 aprilie ?i 9 mai 1940, (cu o pauz? de 1 mai!), cei aproximativ 22.000 de prizonieri de r?zboi ?i al?i aresta?i au fost asasina?i: 15.570 în cele trei lag?re men?ionate mai sus ?i aproximativ 7.000 de prizonieri din regiunile vestice ale Ucrainei ?i Belarusului. Printre cei uci?i la Katy? s-au num?rat un amiral, doi generali, 24 colonei, 79 locotent-colonei, 258 maiori, 654 c?pitani, 17 c?pitani de marin?, 3.420 subofi?eri, câ?iva preo?i militari, trei mo?ieri, un prin?, 43 de oficialit??i, 85 de cet??eni priva?i ?i 131 de refugia?i. Printre asasina?i s-au aflat 20 de profesori universitari, 300 de doctori, sute de avoca?i, ingineri ?i profesori, peste 100 de scriitori ?i ziari?ti ?i aproximativ 200 de pilo?i de avia?ie. În total, NKVD-ul a eliminat aproape o jum?tate din corpul ofi?erilor polonezi.
Numai 395 de prizonieri au sc?pat de la moarte. Ei au fost du?i în lag?rele Iuhnov ?i Griazove?. Ace?tia au fost singurii supravie?uitori.
Descoperirea victimelor masacrului a precipitat ruperea rela?iilor dintre Uniunea Sovietic? ?i guvernul polonez în exil din Londra, în 1943. Sovieticii au negat orice acuza?ie f?cut? pe tema masacrelor de la Katy? pân? în 1990, când URSS-ul a admis c? NKVD-ul este responsabil atât pentru asasinate cât ?i pentru mu?amalizarea acestora.
Preparativele sovietice
_______________________________________________________________________________
Înc? din 19 septembrie 1939, Comisarul de rangul I al Securit??ii Statului, Comisarul Poporului pentru Afacerile Interne, Lavrenti Pavlovici Beria, a convocat conducerea Comisariatului Poporului pentru Afacerile Interne - Departamentul pentru Prizonierii de R?zboi în frunte cu c?pitanul de securitate Piotr K. Soprunenko ?i le-a ordonat înfiin?area lag?relor pentru prizonieri polonezi. Acestea au fost: Iuhnovo (sta?ia de cale ferat? Babinino), Iuje (Tali?î), Kozelsk, Kozel?cina, Oranki, Osta?kov (insula Stolbnîi pe lacul Seliger, lâng? Osta?kov), Putivli (sta?ia de cale ferat? Tetkino), Starobielsk, Vologod (sta?ia de cale ferat? Zaenikevo) ?i Griazove?.
Tehnica masacrelor
______________________________________________________________
Prizonierii din Kozielsk au fost uci?i ?i îngropa?i în p?durea Katy? din raionul Smolensk. Prizonierii din Starobielsk au fost executa?i în închisoarea interioar? a NKVD-ului din Harkov ?i au fost îngropa?i lâng? Piatihatki. Ofi?erii de poli?ie de la Osta?kov au fost uci?i în închisoarea interioar? a NKVD-ului din Kalinin ?i au fost îngropa?i în Miednoje.
Informa?ii detaliate despre execu?iile din închisoarea din Kalinin au fost date în timpul audierilor lui Dmitrii S. Tokarev, fostul comandant al districtului NKVD Kalinin. Conform celor spuse de Tokarev, execu?iile prin împu?care au început seara ?i s-au încheiat în zori. Primul transport din 4 aprilie 1940 a fost format din 390 de oameni, c?l?ii muncind din greu s? ucid? a?a de multe persoane într-o singur? noapte. Urm?torul transport a avut numai 250 de persoane. Execu?iile erau duse la îndeplinire prin folosirea pistoalelor Walther de fabrica?ie german? aduse anume de la Moscova.
Execu?iile erau f?cute metodic. Dup? ce erau verificate datele personale ale condamnatului, acesta era înc?tu?at ?i dus într-o celul? izolat? fonic cu pâsl?. Pentru mascarea sunetelor execu?iilor s-au mai folosit ma?ini zgomotoase care au func?ionat toat? noaptea. Dup? ce era introdus? în celul?, victima era imediat împu?cat? în ceaf?. Cadavrul era scos printr-o alt? u?? ?i era depus într-unul dintre camioanele care a?teptau afar?, în timp ce un nou condamnat la moarte era b?gat în camera de execu?ie
Lâng? Smolensk, polonezii cu mâinile legate la spate au fost du?i la groapa comun? ?i au fost împu?ca?i în gât.
Descoperirea gropilor comune
_______________________________________________________________
Soarta prizonierilor de r?zboi polonezi a fost discutat? la scurt? vreme dup? ce nazi?tii au invadat Uniunea Sovietic? în iunie 1941, când guvernul polonez în exil (aflat la Londra) ?i guvernul sovietic au c?zut de acord s? coopereze în lupta împotriva germanilor, urmând s? se formeze pe teritoriul sovietic o armat? polonez?. Când generalul polonez W?adys?aw Anders a început s? organizeze aceast? armat?, el a cerut informa?ii despre ofi?erii polonezi prizonieri în URSS. Stalin i-a asigurat într-o întrevedere personal? pe generalii W?adys?aw Anders ?i W?adys?aw Sikorski c? to?i polonezii au fost elibera?i, cu excep?ia a câtorva care au evadat ?i au fugit din Rusia, (de exemplu prin Manciuria).
Soarta prizonierilor disp?ru?i a r?mas un mister pân? în aprilie 1943, când Wehrmachtul a descoperit groapa comun? a peste 4.000 de ofi?eri de rezerv? polonezi în p?durea de pe Dealul Caprei de lâng? Katy?. Dr. Joseph Goebbels, Ministrul Propagandei din guvernul nazist, a sesizat imediat poten?ialul uria? al acestui fapt în lupta pentru ruperea alian?ei dintre polonezi, alia?ii occidentali ?i sovietici. Pe 13 aprilie, radioul din Berlin a anun?at lumii c?: „A fost g?sit? o groap?, 28 de metri lungime ?i 16 metri l??ime, umplut? cu 12 rânduri de cadavre de ofi?eri polonezi, în total peste 3.000 de victime. Acestea erau îmbr?cate complet în uniforme militare, multe victime având mâinile legate, to?ii având r?ni provocate prin împu?care în spatele gâtului. Identificarea deceda?ilor nu se va face cu greutate datorit? calit??ilor mumificatoare ale solului, dar ?i datorit? faptului c? bol?evicii au l?sat asupra victimelor toate documentele de identitate. S-a stabilit deja c? printre cei uci?i se afl? Generalul Smorawi?ski din Lublin.”
Guvernul sovietic a respins imediat acuza?iile germane, pretinzând în schimb c? prizonierii polonezi au fost asasina?i de germani în august 1941. R?spunsul sovietic din 15 aprilie, preg?tit de Biroul Sovietic de Informa?ii, afirma c?: „... prizonierii polonezi de r?zboi care erau implica?i în lucr?ri de construc?ii la vest de Smolensk în 1941 ... au c?zut în mâinile c?l?ilor germano-fasci?ti ... ”.
Alia?ii erau con?tien?i c? nazi?tii au descoperit o groap? comun?, informa?ia ajungând în toate mediile prin intermediul transmisiunilor radio interceptate ?i decriptate la Bletchley Park. Atât investiga?iile germane cât ?i cele independente ale Crucii Ro?ii Interna?ionale f?cute la groapa comun? de la Katy? au adus foarte rapid dovezi de net?g?duit c? masacrul a avut loc la începutul anului 1940, când zona se mai afla înc? sub controlul guvernului sovietic.
În aprilie 1943, când guvernul polonez în exil condus de generalul W?adys?aw Sikorski a insistat s? aduc? aceast? problem? la masa negocierilor cu sovieticii ?i s? se ini?ieze o nou? investiga?ie a Crucii Ro?ii Interna?ionale [2], Stalin s-a folosit de „afirma?iile neadev?rate” despre masacrul de la Katy? ca pretext pentru retragerea pe 26 aprilie a recunoa?terii guvernului lui Sikorski din Anglia, pe care l-a acuzat de colaborare cu nazi?tii [3]. În acela?i timp, Stalin a început o campanie în sprijinul recunoa?terii de c?tre alia?ii occidentali a guvernului marionet? polonez condus de Wanda Wasilewska. Sikorski, a c?rui pozi?ie inflexibil? în problema masacrului începuse s? creeze o ruptur? între alia?ii occidentali ?i sovietici a murit în mod nea?teptat dou? luni mai târziu. Cauza mor?ii sale este înc? subiect de dispute.
Încerc?rile de mu?amalizare a masacrului de la Katy?
_________________________________________________________
Masacrul de la Katy? a fost de mare folos Germaniei Naziste. Aparatul nazist de propagand? s-a folosit de eveniment pentru discreditarea Uniunii Sovietice. Dr. Joseph Goebbels scria în jurnalul s?u: „Comentatorii str?ini se minuneaz? de extraordinara de?tept?ciune de care am dat dovad? transformând incidentul de la Katy? într-o înalt? problem? politic?.” Germanii au reu?it s? discrediteze guvernul sovietic în ochii lumii ?i au fluturat pentru scurt? vreme spectrul monstrului comunist bântuind turbat teritoriile civiliza?iilor occidentale.
Pentru alia?ii occidentali, masacrul de la Katy? ?i criza polono-sovietic? rezultat? au început s? amenin?e alian?a vital? cu Uniunea Sovietic? într-un moment în care importan?a polonezilor pentru alia?i, esen?ial? la începutul r?zboiului, începea s? scad? din cauza intr?rii în r?zboi a gigan?ilor militaro-industriali, SUA ?i URSS. Primul ministru britanic Winston Churchill ?i pre?edintele Statelor Unite ale Americii Franklin D. Roosevelt erau din ce în ce mai mult sfâ?ia?i pe de-o parte între angajamentele fa?? de aliatul polonez ?i pozi?ia intransigent? a lui Sikorski, iar pe de alta de preten?iile – de multe ori aflate la limita ?antajului politic – lui Stalin ?i ale diploma?ilor lui, a c?ror politic? era evident? în comentariile ambasadorului sovietic la Londra, Ivan Maiski, care i-a spus lui Churchill c? soarta polonezilor este pecetluit? ca a unei „??ri de 20 de milioane aflat? în imediata vecin?tate a unei ??ri de 200 de milioane.” În opinia lui Churchil, crima de la Katy? a fost „f?r? vreo importan?? politic? practic?”, iar pentru Roosevelt masacrul era doar „propagand? german?”. (apud V. Zaslavsky)
Goebbels, când, în aprilie 1943, a fost informat c? armata german? era nevoit? a se retrage din zona p?durii Katy?, a notat cu clarviziune în jurnalul personal: „Din p?cate, trebuie s? ced?m Katy?ul. Bol?evicii vor 'afla' f?r? îndoial? în curând c? noi am împu?cat 12.000 de ofi?eri polonezi.”. Într-adev?r, aproape imediat dup? ce Armata Ro?ie a recucerit Katy?ul ?i Smolenskul, NKVD-ul a început acoperirea crimelor sale, distrugând cimitirul pe care îl construise Crucea Ro?ie Polonez? cu permisiunea germanilor ?i îndep?rtând toate dovezile crimelor. În ianuarie 1944, sovieticii au trimis la fa?a locului „Comisia special? pentru determinarea ?i investigarea împu?c?rii prizonierilor polonezi de c?tre invadatorii germano-fasci?ti în p?durea Katy?” pentru a investiga din nou incidentul. Comisia Burdenko, numit? astfel dup? numele conduc?torului ei, Nikolai Burdenko, pre?edintele Academiei de ?tiin?e Medicale a URSS, a exhumat din nou cadavrele ?i a ajuns la concluzia c? execu?iile au avut loc în 1941, când zona era sub ocupa?ie german?. Niciun specialist sau observator str?in, nici m?car din partea comuni?tilor polonezi, nu a avut permisiunea s? se al?ture membrilor comisiei sovietice.
În particular, primul ministru britanic Winston Churchill a admis c? este aproape sigur c? atrocit??ile au fost comise de sovietici. Conform notelor luate de contele Raczy?ski, Churchill a admis în timpul unei conversa?ii cu Sikorski pe 15 aprilie: „Vai, dezv?luirile germanilor sunt probabil adev?rate. Bol?evicii pot fi foarte cruzi”. Totu?i, dup? numai 9 zile, pe 24 aprilie, Churchill îi asigura pe ru?i: „În mod sigur ne vom opune cu vigoare oric?rei 'investiga?ii' a Crucii Ro?ii Interna?ionale sau a oric?rei alte organiza?ii din orice teritoriu aflat sub autoritatea germanilor. O asemenea investiga?ie ar fi o în?el?torie, iar concluziile ei ar fi atinse de terorism”. Aprecierile lui Churchill despre afacerea Katy? f?cute în perioada postbelic? au fost laconice. În memoriile sale el citeaz? ancheta sovietic? din 1944, „care a demonstrat în mod previzibil c? germanii au f?ptuit crimele”.
Masacrul de la Katy? a fost o problem? controversat? ?i pentru politicienii americani. Doi prizonieri de r?zboi americani au fost adu?i de germani la Katy? în 1943 pentru o conferin?? interna?ional? de pres?. Unul dintre ei a fost colonelul. John H. van Vliet, care a scris un raport din care reie?ea c? sovieticii, nu germanii, erau responsabili de masacru. El a dat raportul generalului-maior Clayton Bissell, adjunctul ?efului contraspionajului militar american, generalul George Marshall. Generalul Bissell a distrus acest raport. [4]. În timpul investiga?iilor din 1951-1952, Bissell s-a ap?rat în fa?a Congresului sus?inând c? nu fusese în interesul Statelor Unite s? stânjeneasc? un aliat ale c?rui for?e erau înc? necesare în lupta împotriva Japoniei.
În 1944, Roosevelt l-a desemnat pe c?pitanul de armat? George Earle, emisarul s?u special în Balcani s? adune informa?ii despre Katy?. Earle a îndeplinit ordinul folosindu-?i doar leg?turile din Bulgaria ?i România. Earle a ajuns de asemenea la concluzia c? sovieticii au fost f?ptuitorii. Dup? consultarea cu directorul Biroului pentru informa?ii de r?zboi, Elmer Davis, Roosevelt a respins concluziile, afirmând c? este convins de responsabilitatea germanilor ?i a ordonat nepublicarea raportului Earle. Când Earle a cerut oficial permisiunea public?rii, pre?edintele Statelor Unite i-a ordonat în scris s? uite toat? afacerea. Earle a demisionat ?i ?i-a petrecut restul timpului pân? la sfâr?itul r?zboiului în Samoa American?.
În noiembrie 1945, ?apte ofi?eri ai Wehrmachtului: K. H. Strueffling, H. Remlinger, E. Böhm, E. Sommerfeld, H. Jannike, E. Skotki ?i E. Geherer au fost judeca?i de un tribunal al alia?ilor victorio?i - americani, englezi, francezi ?i sovietici. Ei au fost condamna?i la moarte pentru rolul pe care l-ar fi jucat în masacrul de la Katy? ?i în cele din urm? au fost executa?i prin spânzurare. Înc? al?i trei germani au fost judeca?i pentru acela?i capete de acuzare: E. P. Vogel, F. Wiese, A. Diere. Ei au primit sentin?e de 20 de ani de munc? grea corec?ional?, au fost preda?i sovieticilor ?i nu s-a mai auzit nimic despre ei. [5]
În 1946, procurorul ?ef sovietic în timpul procesului de la Nürnberg a încercat s? arunce în sarcina Germaniei vina pentru crimele de la Katy?, afirmând c? „unul dintre cele mai importante acte criminale, pentru care sunt responsabili principalii criminali de r?zboi a fost execu?ia în mas? a prizonierilor polonezi împu?ca?i în p?durea Katy? lâng? Smolensk de c?tre invadatorii germano-fasci?ti, [6]”, îns? a renun?at la cauz? dup? ce Statele Unite ?i Anglia au refuzat s?-i sprijine pe sovietici, iar avoca?ii germani au preg?tit o ap?rare stânjenitoare pentru acuzator.
În 1951-52, pe fondul r?zboiului din Coreea, o comisie de anchet? a Congresului SUA condus? de republicanul Ray J. Madden, cunoscut? sub numele de Comitetul Madden, a investigat masacrul de la Katy?. Comisia a ajuns la concluzia c? sovieticii sunt vinova?i de moartea polonezilor ?i au recomandat ca sovieticii s? fie deferi?i spre judecare Cur?ii Interna?ionale de Justi?ie. Concluziile comitetului în privin?a presupusei mu?amaliz?ri americane au fost mai pu?in conving?toare. [7]
Problema responsabilit??ii a r?mas controversat? în occident ?i în aceia?i m?sur? în spatele Cortinei de Fier. De exemplu, în Anglia, la sfâr?itul deceniului al optulea, planurile pentru ridicarea unui memorial închinat victimelor, care ar fi purtat data de 1940 în locul 1941, au fost condamnate ca provocatoare în climatul politic al r?zboiului rece.
În Republica Popular? Polonia, autorit??ile au mu?amalizat problema în acord cu cerin?ele propagandei sovietice, cenzurând în mod deliberat orice surs? care ar fi putut arunca lumin? asupra crimelor NKVD-iste. Katy? a fost un subiect interzis în Polonia postbelic?. Nu doar cenzura a reprimat toate referin?ele la masacru, dar chiar ?i men?ionarea atrocit??ilor era primejdioas?. Katy? a fost ?ters din istoria oficial? polonez?, dar nu a putut fi ?ters din memoria istoric?. În 1981, sindicatul polonez Solidaritatea a ridicat un memorial care purta o inscrip?ie simpl?, „Katy?, 1940”. Acest monument a fost confiscat de poli?ie, în locul lui fiind ridicat un monument oficial dedicat „Solda?ilor polonezi – victime ale fascismului hitlerist – care se odihnesc în p?mântul Katy?ului”. Subiectul Katy? a r?mas un tabú politic în Polonia pân? la c?derea comunismului din 1989.
De la sfâr?itul deceniului al nou?lea al secolului trecut, presiunile f?cute asupra guvernului polonez, dar ?i asupra celui sovietic nu au încetat s? creasc?. Mediile academice au încercat s? includ? Katy?ul pe agenda comisiei mixte polono-sovietice de investigare a episoadelor neclare ale istoriei comune. În 1989, cercet?torii sovietici au dat în vileag faptul c? Stalin a dat într-adev?r ordinul pentru masacrarea polonezilor, iar în octombrie 1990 Mihail Gorbaciov a recunoscut oficial c? NKVD-ul a fost executantul ordinului uciga?, confirmând totodat? existen?a altor dou? gropi comune asem?n?toare celei de la Katy?: Mednoie ?i Piatihatki. Dup? ce noi dovezi au fost descoperite de americani ?i polonezi în 1991 ?i 1992, în 1992 pre?edintele Rusiei Boris El?în a scos din arhive ?i a predat noului pre?edinte polonez, fostul lider al sindicatului Solidaritatea Lech Wa??sa, documente ultrasecrete din pachetul sigilat nr. 1. Printre acestea se aflau propunerea lui Lavrenti Beria din martie 1940 pentru împu?carea a 25.700 de polonezi din lag?rele Kozelsk, Osta?kov ?i Starobielsk ?i din anumite închisori din vestul Ucrainei ?i Belarusului, toate având semn?tura de aprobare a lui Stalin; un fragment al ordinului de împu?care dat de Biroul Politic datat 5 martie 1940; nota lui Alexandr ?elepin din 3 martie 1959 c?tre Nikita Hru?ciov, care era informat despre executarea a 21.857 polonezi ?i i se cerea aprobarea pentru distrugerea dosarelor lor
Investiga?iile care indicau responsabili de masacre pe germani în locul sovieticilor sunt uneori folosite pentru a pune la îndoial? în întregime juste?ea procesului de la Nüremberg, deseori în sprijinul celor care neag? Holocaustul. Mai sunt persoane care neag? deopotriv? vinov??ia sovietic? ?i valabilitatea documentelor dezv?luite (sus?inând c? acestea sunt falsuri); de asemenea, mai exist? persoane care încearc? s? demonstreze c? polonezii au fost împu?ca?i de germani.
Evolu?ii postsovietice
______________________________________________________________
În timpul vizitei în Rusia a pre?edintelui polonez Aleksander Kwa?niewski din septembrie 2004, oficialii ru?i au anun?at c? doresc s? transfere toate informa?iile despre masacrul de la Katy? c?tre autorit??ile poloneze de îndat? ce ele vor fi declasificate. În martie 2005, autorit??ile ruse?ti au terminat investiga?ii care au durat un deceniu. Procurorul ?ef militar Alexandr Savenkov a socotit cifra final? a victimelor de la Katy? ca fiind 14.540 ?i a declarat c? masacrul nu a fost genocid – o crim? de r?zboi – sau crim? împotriva umanit??ii ?i de aceea nu exist? nici o baz? de discu?ie despre ace?ti termeni judiciari. În ciuda unor declara?ii f?cute mai înainte, 116 din cele 183 volume de documente care s-au adunat în timpul investiga?iilor ruse?ti, ca ?i decizia de a-i pune cap?t au fost clasificate.
Datorit? acestui fapt, Institutul Na?ional al Aducerii Aminte din Polonia a decis s? înceap? propriile investiga?ii. Echipa de procurori condus? de Leon Kieres a declarat c? vor încerca s?-i identifice pe cei care au fost implica?i în darea ordinelor ?i pe cei care au adus la îndeplinire execu?iile. În plus, pe 22 martie 2005, Seimul polonez a votat în mod unanim o mo?iune prin care se cerea declasificarea arhivelor ruse?ti precum ?i clasificarea masacrului de la Katy? ca genocid.
La data de 26 noiembrie 2010, Duma de stat (Camera inferioar? a Parlamentului rus) a adoptat o declara?ie prin care Rusia recunoa?tea masacrarea a mii de ofi?eri polonezi, în 1940, la Katin, o "crim?" ordonat? de Iosif Stalin[2]
Mormintele comune, deci nu numai la KATYN 2xKLICK
Katyn-Common graves.png
Katyn-(2007)-Wajda-1part/2part-720p-subtitrat
http://hdfilm.ro/film-katyn-1574.html
Download LINKs 720p
1part:
http://cs525202v4.vk.me/u222504549/videos/2d8ec8de69.720.mp4
2part:
http://cs528503v4.vk.me/u222504549/videos/90d2f8da76.720.mp4
Toti trebuie sa stie ADEVARUL despre CRIMINALII de RAZBOI
Aici este de vazut NEAPARAT, in acelasi context, filmul din 1958! al aceluiasi Andrzej Wajda:
Ashes and Diamonds/Cenusa si Diamant-1958-Wajda-Cybulski
http://www.sibiul.ro/forum/viewtopic.php?f=11&t=28555
Georg Schoenpflug von Gambsenberg
